Giulgiul din Torino este un fals!

Asemenea unui negativ fotografic, giulgiul poarta pe el imaginea
unui barbat despre care multi sustin ca ar fi Hristos. Panza
ilustreaza perspectiva din fata si din spate a unui barbat cu barba
si par lung, cu mainile incrucisate pe piept si rani insangerate la
incheieturile de la maini si picioare si la solduri.

„Am demonstrat ca este posibil sa reproducem cu fidelitate
giulgiul, folosind exclusiv tehnici medievale” sustine cercetatorul
Luigi Garlaschelli, profesor de chimie organica la Universitatea
din Pavia, care va prezenta rezultatele experimentului sau in
cadrul unei conferinte ce va avea loc la sfarsitul acestei
saptamani.

• Deutsche Welle, una dintre cele mai mari organizații media din Germania, declarată „indezirabilă” de către Rusia
• „Rușii nu își numără morții, dar numără fiecare dolar”, a transmis Volodimir Zelenski

Trei datari cu carbon s-au facut, in 1988, asupra giulgiului, la
Oxford, Zurich si Tucson (in Arizona), si toate au atestat ca
artefactul ar data intre 1260 si 1390, provocand controverse si vii
dezbateri. Inca de dinainte de aparitia rezultatelor, numerosi
istorici afirmasera sceptici ca giulgiul este o inselaciune
realizata pentru a atrage pelerini, pelerinajul fiind pentru unii
clerici si negustori o afacere extrem de profitabila in Evul Mediu.
Cu toate acestea, oamenii de stiinta nu au putut produce niciodata
o teorie incontestabila despre cum a putut fi realizat
giulgiul.

Garlaschelli sustine ca a reprodus giulgiul in intregime,
folosind tehnologii accesibile in Evul Mediu: a infasurat un
voluntar in panza, apoi l-a uns cu un colorant care continea urme
de acid. Pentru fata a folosit o masca. Colorantul a fost apoi
invechit artificial prin incalzirea panzei intr-un cuptor si
spalarea acesteia cu apa rece, procedeu repetat de cateva ori si
care a indepartat pigmentul de pe suprafata panzei, dar a lasat o
imagine difuza, in doua tonuri, precum cea de pe giulgiu.
Garlaschelli crede ca medievalii nu au folosit o procedura atat de
complicata, ci ca, pur si simplu, colorantul original s-a pierdut
de-a lungul timpului.

Pentru a-si perfectiona copia giulgiului, profesorul italian a
adaugat urme de sange, a perforat cateva gauri si a ars in unele
parti giulgiu. Pentru obtinerea efectului final, copia a fost din
nou udata cu apa, iar apoi lasata la uscat.

Biserica Catolica care, practic, detine giulgiu, are o pozitie
oficiala foarte ambigua fata de aceasta relicva: nu sustine ca
aceasta ar fi autentica, nici ca ar fi un obiect ce trebuie venerat
de credinciosi, dar ca este un memento foarte puternic al patimilor
lui Hristos. In prezent, giulgiul se afla inchis la Catedrala din
Torino, in Italia si este foarte rar expus publicului. Ultima
prezentare de acest fel a fost facuta in 2000, iar giulgiul va fi
aratat din nou de abia anul urmator.

Cercetatorul italian care sustine ca reproducerea sa
demonstreaza indubitabil ca giulgiul este un fals, spune ca se
asteapta ca descoperirea sa sa fie contestata. „Daca unii oameni au
refuzat sa creada datarile cu carbon realizata de cele mai bune
laboratoare din lume, cu siguranta nu ma vor crede pe mine” spune
Luigi Garlaschelli. Acuratetea testelor din 1988 a fost pusa la
indoiala de unii credinciosi care au afirmat ca restaurarile
repetate care s-au facut giulgiului in secolele trecute au
contaminat rezultatele.

Citeste pe larg despre controversele si conspiratiile care
invaluie giulgiul din Torino.