Uriasii din adancuri (I)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Relatari despre monstri uriasi care traiesc in adancurile de nepatruns ale oceanelor si care ar fi capabili sa sfarame si sa traga in adancuri chiar si cele mai mari vase, au existat inca din cele mai vechi timpuri. Fie ca era vorba despre Kraken – caracatita gigantica, Leviatan – imensul monstru biblic asemanator cu o balena, Cthulhu – creatura nemuritoare cu aspect demonic sau sarpele de mare, legendele marinaresti se intreceau in a le prezenta in culori cat mai sumbre si mai terifiante.

Si totusi, ceea ce exista in strafundurile oceanelor nu este o legenda creata in urma unei asa zise isterii in masa a marinarilor. Timpul a dovedit, in ciuda scepticilor, ca animale de staturi colosale au trait si continua sa traiasca in abisurile acoperite de ape, intr-o lume a carei descoperire este inca in faza de pionierat. Ba mai mult, in intunericul vesnic al oceanului, o lupta de proportii epice pare sa aiba de loc de cand lumea intre doua dintre cele mai mari si mai agresive animale cunoscute vreodata: caracatitele uriase si casalotii. O lupta primordiala, pe viata si pe moarte, in care unicul scop al combatantilor este devorarea adversarului.
Caracatita uriasa
Scandinavii ii mai spuneau si Kraken, si o imortalizau in creatiile lor drept una intre dintre cele mai infioratoare aratari care au existat vreodata. Povesti despre corabii sfaramate asemeni unor vreascuri si trase pentru totdeauna in adancuri in imbratisarea mortala a monstrului cu tentacule impanzeau folclorul nordic si erau capabile sa starneasca groaza chiar si celor mai experimentati navigatori.

Chiar daca, pentru multe veacuri, existenta lor a fost considerata o simpla nascocire a unor minti inflacarate, descoperirile biologilor marini din secolul XX aveau sa socheze. Urmele de ventuze uriase de pe pielea casalotilor precum si ramasitele descoperite in stomacul acestora nu lasau nicio urma de indoiala. Cefalopodele de dimensiuni gigantice nu numai ca exista, dar ele si constituie felul principal in dieta uriaselor cetacee.

Multa vreme s-a considerat ca monstrii din povestile marinarilor nu erau altii decat reprezentatii speciei Enteroctopus dofleini, cea despre care se considera ca este cea mai mare specie de caracatita descoperita vreodata. Cu o greutate medie de circa 45 de kilograme si o deschidere a tentaculelor de pana la zece metri, aceste fiinte ar fi putut trece lejer drept niste veritabili uriasi a marilor. Cu toate acestea, in 1925, un grup de pescari neo-zeelandezi avea sa descopere in stomacul unui casalot doua tentacule uriase care apartineau unui calamar dintr-o specie necunoscuta. Masuratorile au aratat ca desi ramasitele pareau a fi ale unui exemplar tanar, acesta ar fi depasit in lungime orice alta caracatita cunoscuta.

Biologii vor numi noua specie Architeuthis, incluzand aici misterioasa creatura ale carei dimensiuni se estimeaza ca ar putea depasi 15 metri lungime si cateva tone greutate. De abia la 30 septembrie 2004, cativa cercetatori de la Muzeul National de Stiinta din Japonie aveau sa fotografieze pentru prima oara un calamar urias confirmand astfel banuielile de pana atunci. Aceeasi echipa avea sa reuseasca doi ani mai tarziu, la 4 decembrie 2006, sa filmeze in premiera un astfel de gigant al marilor.

Disputele au ramas insa aprinse. Daca unii biologi considera ca Architeuthis este, incontestabil, cel mai mare reprezentat al cefalopodelor, altii pretind ca Mesonychoteuthis hamiltoni, sau calamarul colosal, ar fi adevaratul urias al marilor, descris in povestile medievale. Desi nu au fost capturate decat foarte putine exemplare din aceasta noua specie, majoritatea imature, se pare ca dimensiunile la care ar putea ajunge sunt de-a dreptul impresionante. Mesonychoteuthis se poate mandri cu o lungime medie de nu mai putin de 15 metri in timp ce greutatea sa nu ar putea fi cantarita decat in tone, spun specialistii.

Cel mai mare calamar cunoscut, din specia Mesonychoteuthis, a fost capturat in apropiere de Antarctica de catre un vas de pescuit neo-zeelandez, in februarie 2007. Desi era un exemplar tanar, acesta cantarea in jur de 450 de kilograme, iar martorii evenimentului declara ca ochii animalului erau atat de mari incat semanau mai degraba cu o placa de patefon.

Cercetarile asupra modului de viata al uriasilor misteriosi sunt insa ingreunate de adancimile la care traiesc astfel de specimene, peste 2000 de metri, fapt ce face aproape imposibila studierea lor. Cu atat mai mult cu cat calamarii si caracatitele sunt niste veritabili maestri a camuflajului, putand sa isi schimbe culoarea si textura pielii sau sa imite aproape orice forma de viata marina.

Urmeaza Uriasii din adancuri II – casalotul