Au fost descoperite noi detalii despre coliziunea Căii Lactee cu o fostă galaxie satelit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Faptul că galaxia în care ne aflăm a avut un trecut violent, începând de la formarea sa până în prezent, este un lucru cunoscut oamenilor de ştiinţă atât prin compararea cu alte galaxii, dar şi prin „urmele” pe care ciocnirile cu alte galaxii le-au lăsat în strucutra Căii Lactee. Una dintre aceste galaxii care s-a ciocnit şi care a fost ciocnită de către galaxia noastră este Gaia-Enceladus şi, conform oamenilor de ştiinţă, observaţiile realizate asupra unei singure stele oferă informaţiile necesare stabilirii unei cronologii a evenimentelor, notează Science Alert.

Astronomii explică faptul că galaxia Gaia-Enceladus a fost cea mai mare galaxie-satelit care a fost înghiţită de către Calea Lactee, cel puţin conform datelor actuale şi a modelelor care descriu evoluţia galactică. Steaua Nu Indi, catalogată de către astronomi sub numele HD 211998, este localizată în constelaţia Indus, la aproximativ 94 de ani-lumină depărtare de Terra şi poate fi obsevată pe cerul nopţii. Prin combinarea mai multor metode de observaţe astronomică: cartografiere galactică, spectronomie, astroseismologie şi urmărirea orbitelor stelare asupra acestei stele, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că coliziune dintre Calea Lactee şi Gaia-Enceladus a avut loc în urmă cu 8 şi 11 miliarde de ani; Universul are aproximativ 13,8 miliarde de ani.

Nu Indu este o stea care are 85% din masa Soarelui nostru şi care are de trei ori volumul acestuia şi conform analizei spectrometrice are un conţinut scăzut redus de metale. Potrivit observaţiilor realizate de către telescopul Gaia, această stea s-a născut în Calea Lactee, dar orbita acesteia a fost modificată de către colizune. „Întrucât mişcarea Nu Indi a fost afectată de coliziunea Gaia-Enceladus, ciocnirea trebuie să se fi întâmplat după ce steaua s-a format”, explică astrofizicianul Bill Chaplin, de la Universitatea Birmingham, Regatul Unit al Marii Britanii.

Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.

Citeşte şi:

Calea Lactee pierde sau câştigă în greutate?