Cum îţi împrospătează respiraţia guma de mestecat? Iată explicaţia ştiinţifică

Respiraţia neplăcută are trei surse diferite: nasul, stomacul şi gura. Deşi probleme mai serioase, precum refluxul gastric sau infecţiile sinusului, pot sta la baza mirosului neplăcut, cea mai răspândită cauză a halitozei este gura. „Toată lumea are bacterii în gură”, explică dr. Christine Wu, profesor şi director de cercetări asupra cariilor în cadrul Colegiului de Stomatologie al Universităţii din Chicago. „Într-o bucăţică de placă se găsesc miliarde de bacterii”, spune Wu.

De regulă, bacteriile „bune” formează un echilibru cu cele „rele” pentru a forma un ecosistem sănătos şi lipsit de mirosuri neplăcute în gură. Respiraţia devine urât mirositoare atunci când bacteriile anaerobe preiau controlul ecosistemului. Aceste bacterii, ce prosperă în absenţa oxigenului, trăiesc de regulă în partea din spate a limbii, unde sunt parţial protejate de oxigen şi salivă de o peliculă de alimente, celule moarte şi mucus. O altă sursă a mirosului neplăcut este placa bacteriană. Consumul excesiv de dulciuri şi spălarea insuficientă a dinţilor pot duce la formarea plăcilor bacteriene pe dinţi, ce se pot răspândi în gingii. Aici, bacteriile pot provoca atât afecţiuni gingivale cât şi respiraţie neplăcută.

• Ce amendă a primit un turist care s-a apropiat prea mult de o morsă din arhipelagul…
• O politiciană din SUA a stârnit controverse după ce a recunoscut că și-a împușcat câinele

Dacă nu vă spălaţi pe dinţi şi în regiunea din spate a limbii în fiecare zi, aceste bacterii vor avea un mediu ideal şi vor produce respiraţie neplăcută. În alte cazuri, dacă sunteţi bolnav şi sistemul imunitar nu poate menţine echilibrul dintre bacteriile „bune” şi cele „rele”, bacteriile anaerobe se vor reproduce foarte repede şi se vor răspândi în întreaga gură. Acest lucru duce la formarea acelui fenomen pe care îl putem observa când suntem bolnavi: limba „albă” –  acest înveliş de culoare albă este compus din bacteriile care provoacă o respiraţie neplăcută.

Principalul motiv pentru care bacteriile sunt dăunătoare constă în excrementul acestora. Denumirea pe care doctorii o dau acestui excrement este de „compuşi volatili ai sulfului” (VSC – volatile sulfur compounds). Mirosul VSC este unul extrem de neplăcut, explică dr. Cassiano Kuchenbecker Rösing de la Universitatea Rio Grande do Sol din Brazilia. Mirosul este asemănător cu cel al ouălor stricate, producând o respiraţie extrem de neplăcută (halena).

Vestea buna este că guma de mestecat protejează împotriva acestui inamic al respiraţiei plăcut mirositoare. Gumele cu parfum puternic pot acoperi mirosul neplăcut, însă totodată pot lupta împotriva bacteriilor cauzatoare de mirosuri neplăcute printr-un atac dublu. „Stimularea producţiei de salivă, ce are loc atunci când mestecăm guma, este responsabilă pentru diminuarea respiraţiei neplăcute”, spune Rösing. Cercetările realizate de profesorul brazilian arată că guma de mestecat reduce producţia de VSC cu peste 70%. Saliva suplimentară produsă în urma mestecatului joacă un rol curăţitor, îndepărtând bacteriile şi compuşii volatili ai sulfului.

Ingredientele pot face diferenţa. Studiile de laborator efectuate de Wu arată că uleiurile esenţiale pot împrospăta respiraţia. „Guma de mestecat poate fi un sistem de livrare foarte eficient pentru aceşti agenţi ce ucid bacteriile”, explică specialista. Până acum cercetătoarea a identificat mai mulţi ingredienţi cu un grad mare de eficacitate, printre care scorţişoara, uleiurile de mentă şi de mentă creaţă şi ceaiurile verzi şi negre. Wu afirmă că anumite uleiuri de origine vegetală acţionează asupra membranei bacteriene, distrugând-o şi omorând astfel bacteria. Ceaiurile, pe de altă parte, omoară bacteria prin atacarea metabolismului acestora, împiedicându-le să se dezvolte.

Wu recunoaşte că este dificil de identificat gumele de mestecat cu uleiuri esenţiale. De obicei, etichetele folosesc termenul general „arome naturale şi artificiale”, fiind greu de ştiut dacă aromele naturale conţin uleiuri esenţiale.

Sursa: PopSci