Crocodilii au organe de simţ care nu seamănă cu nimic altceva din lumea vertebratelor

Crocodilienii – grup care cuprinde crocodilii, aligatorii, caimanii şi gavialii – au o epidermă caractersitică, dură, întărită cu solzi cornoşi şi plăci osoase care fac din pielea lor o adevărată armură.

Dar această piele este, în acelaşi timp, deosebit de sensibilă, capabilă să perceapă stimuli slabi din mediu, graţie unor receptori specializaţi.

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

Anul trecut, cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt, SUA, au descris aşa-numitele organe senzoriale intertegumentare (Integumentary Sensory organs  – ISO) , înzestrate cu o sensibilitate tactilă deosebită.

Recent, o altă echipă de cercetători, de la Universitatea din Geneva, a reluat studiul acestor organe de simţ, descoperind, cu surprindere, că sensibilitatea tactilă nu este unica lor însuşire: ele conţin receptori care percep şi alte caractersitici ale mediului, precum temperatura şi chimismul apei.

Asemenea organe de simţ sunt unice în lumea vertebratelor, afirmă cercetătorii.

Oamenii de ştiinţă au studiat dezvoltarea embrionară a crocodilului de Nil (Crocodylus niloticus) şi a caimanului cu ochelari (Caiman crocodilus – foto), o specie din America Centrală şi de Sud, pentru a afla cum se formează aceste organe de simţ şi ce anume simt ele. Rezultatele au fost publicate în jurnalul EvoDevo.

Cercetătorii au descoperit că aceste formaţiuni apar pe capul embrionilor ambelor specii înainte de formarea solzilor, la crocodilul de Nil apărând ulterior şi pe trunchi.

La ambele specii, ISO conţin mai multe tipuri de receptori: mecanoreceptori, termoreceptori şi chemoreceptori care, împreună, conferă animalului capacitatea de a detecta atingerile, căldura/frigul şi diverşi stimuli chimici (dar nu şi salinitatea apei. Crocodilii de Nil au, pe limbă, formaţiuni specializate separate care îi ajută la reglarea mediului intern al corpului în apele supra-sărate.)

Toate aceste simţuri îi ajută pe crocodilieni să detecteze uşoarele mişcări ale apei care le permit să localizeze prada; să îşi menţină temperatura corpului fie încălzindu-se la soare, fie răcorindu-se în apă, în funcţie de temperatura mediului ambiant, şi să găsească mediile de viaţă cele mai potrivite, în funcţie de caracteristicile chimice ale apei.

Prof. Michel Milinkovitch, conducătorul studiului, a declarat:

„Receptorii ISO sunt remarcabili nu numai pentru că sunt capabili să detecteze mai multe tipuri diferite de  stimuli fizici şi chimici, ci şi pentru că nu au echivalent la nicio altă specie de vertebrat. Transformarea unui sistem senzorial difuz, aşa cum avem noi la nivelul pielii, în ISO a permis crocodilienilor să îşi dezvolte o piele foarte dură, dar în acelaşi timp foarte sensibilă.”

Sursa: Science Daily / Foto: Leyo (CC BY-SA 2.5 CH)