Cine ar fi zis? Crocodilii au o piele foarte sensibilă!

Percepţia tactilă este realizată cu ajutorul unor mici proeminenţe de culoare închisă, răspândite pe toată suprafaţa pielii, dar mai concentrate în regiunea maxilarelor.

Într-un studiu publicat în Journal of Experimental Biology, cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt, SUA, au descris aceste formaţiuni, care conţin un mare număr de receptori tactili datorită cărora sunt mai sensibile la presiune şi vibraţii chiar decât vârfurile degetelor oamenilor.

• S-A LANSAT ARCMEDIA, CEL MAI MARE GRUP DE PUBLISHING DIN ROMÂNIA
• Panică la Hollywood după prăbușirea Warner Bros

Specialiştii au denumit aceste formaţiuni „organe senzoriale intertegumentare” (ISO – „integumentary sensor organs”).

Deşi aceste proeminanţe ale pielii fuseseră observate de multă vreme, nu se cunoştea cu precizie rolul lor. De-a lungul timpului au fost emise diverse ipoteze privind funcţia lor: secreţia unor grăsimi ce au rolul de a menţine pielea curată, detectarea câmpurilor electrice sau a celor magnetice, detectarea salinităţii apei ori a presiunii şi vibraţiilor.

În anul 2002, un biolog de la universitatea Maryland a observat că aligatorii dintr-un acvariu aflat în întuneric îşi îndreptau capetele spre locul unde cădeau picături de apă, una câte una, chiar şi atunci când percepţia auditivă le era bruiată; a tras concluzia că receptorii din jurul botului le permiteau animalelor să detecteze vibraţile uşoare ale apei, produse de căderea picăturilor.

Această descoperire i-a inspirat pe cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt să studieze în continuare rolul ISO şi conexiunile neurale ale acestora, la aligatorii americani şi crocodilii de Nil.

Au descoperit că ISO sunt conectaţi la creier prin ganglionii trigeminali, formaţiuni nervoase care, la om, sunt implicate în sensibilitatea feţei şi a maxilarelor.

În plus, noile cercetăări au infirmat mai multe dintre ipotezele mai vechi privind rolul ISO: cea a secreţiei de grăsimi (deoarece nu au fost descoperiţi pori prin care grăsimea să ajungă la suprafaţa pielii), cea a perceperii câmpurilor electrice sau a salinităţii apei (nervii din ISO nu răspund la stimuli de acest gen).

În schimb, în interiorul ISO a fost descoperit un ansamblu complex de „mecanoreceptori”, sensibili la presiune şi vibraţii. Unii dintre ei sunt specializaţi pentru a percepe  vibraţii cu frecvenţa de 20-35 Hz, corespunzând unei văluriri uşoare a apei; alţii răspund la valori ale presiunii prea slabe pentru a putea fi detectate de degetele umane.

Rezultatele duc la concluzia că aceşti crocodilieni sunt înzestraţi cu un sistem tactil excepţional, ce le permite nu numai să  detecteze mişcările apei, produse de prăzile care înoată, ci şi să localizeze precis prada prin contact direct, urmat de un atac fulgerător, precum şi să distingă şi să manipuleze obiectele pe care le prind cu maxilarele, după cum sugerează descoperirea că ISO cu cele mai multe conexiuni nervoase sunt situate în gură, în apropierea dinţilor.

De asemenea, senzorii par să confere femelelor de aligator şi crocodil sensibilitatea tactilă necesară pentru a-şi ajuta puii să iasă din ou şi pentru a-i transporta prinzându-i cu gura, fără a-i răni.

Sursa: EurekAlert!