De ce unii oameni pot să mănânce mult fără să se îngraşe? Cercetătorii au descoperit „gena grăsimii”, secretul acestui efect

Gena respectivă, care codifică proteina IRX3, controlează metabolismul şi consumul de energie, iar cercetătorii au descoperit că şoarecii care au un deficit de 30% din această proteină sunt de obicei mai slabi decât ceilalţi.

Cercetătorii au descoperit că şoarecii care aveau un deficit din această proteină cântăreau mai puţin în ciuda faptului că mâncau la fel şi făceau la fel de multă mişcare ca ceilalţi şoareci de laborator.

• Inteligența Artificială ar putea consuma aproape jumătate din energia centrelor de date până la finalul anului
• Lentile de contact care oferă „viziune superumană”: cum este posibilă vederea în infraroșu

Când au primit o dietă bogată în grăsimi, şoarecii cu deficit de IRX3 şi-au păstrat greutatea şi nivelul normal de grăsimi, spre deosebire de ceilalţi şoareci, care aproape şi-au dublat greutatea.

De asemenea, celulele grase ale şoarecilor cu deficit de IRX3 erau mai mici, cercetătorii observând că aceştia aveau un nivel mai crescut de celule grase brune, care ard celulele grase albe ce formează ţesutul adipos.

„Aceşti şoareci sunt slabi şi pierd în greutate în primul rând prin pierderea grăsimii. Ei sunt rezistenţi la obezitatea indusă de o dietă bogată în grăsimi şi au o abilitate mult mai bună de a procesa glucoza – astfel încât par să fie protejaţi împotriva formelor de diabet”, a declarat profesorul Chin-Chung Hui, de la Universitatea din Toronto.

Cercetătorii au constatat că „gena grăsimii” interacţionează cu altă genă, cunoscută drept FTO, ce favorizează luarea în greutate – iar persoanele care au variante ale genei FTO produc mai multe proteine IRX3 şi au un risc mai mare de obezitate.

Cercetătorii au demonstrat că asocierea dintre IRX3 şi FTO apare în cazul oamenilor, al şoarecilor şi al peştilor-zebră – ceea ce sugerează o legătură evoluţionistă între mai multe specii, care s-a format în urmă cu mii de ani.

Studiul, publicat în ediţia online a revistei Nature, demonstrează că variantele genei FTO reglează apariţia obezităţii prin legătura sa cu gena IRX3, identificată drept „gena grăsimii”.

„Informaţiile noastre indică, fără niciun dubiu, că IRX3 controlează masa corporală şi reglează alcătuirea corpului. Orice asociere între FTO şi obezitate se datorează influenţei genei IRX3”, a explicat Marcelo Nobrega, de la Universitatea din Chicago.

Surse: Mediafax, Daily Mail, University of Chicago Medical Center