Hanns Scharff, ,,Maestrul Interogatoriilor” din perioada nazistă care utiliza bunătatea în locul cruzimii. Metodele sale prietenoase aveau cel mai mare succes

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Hanns-Joachim Gottlob Scharff nu a dorit niciodată să fie nazist sau să devină cel mai bun interogator al regimului. Născut pe 16 decembrie 1907, în Rastenburg, estul Prusiei, într-o familie înstărită, acesta a devenit o legendă datorită metodelor sale care nu implicau tortura sau cruzimea pentru care regimul nazist a rămas cunoscut în istorie.

• „Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin
• Diplomatul care a apărat România încă de pe băncile facultății: „Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de…

Sursa: prx.org

În urma decesului tatălui său din Primul Război Mondial, Hanns a preluat afacerea cu textile a familiei. Bărbatul era un bun comerciant care ştia cum să discute cu oamenii. În timp ce se afla în Africa de Sud, s-a căsătorit cu Margaret Stokes, fiica căpitanului Claud Hary Stokes, care a reuşit să obţină cinci victorii aeriene în timpul Primului Război Mondial.

În 1939, cuplul împreună cu copilul lor, s-a întors în Germania pentru vacanţă, în acelaşi moment a izbucnit Al Doilea Război Mondial. Fiind cetăţean german, acesta a fost trimis la Potsdam pentru stagiu militar. Ultima sa destinaţie fiind linia întâi, dar Margaret a avut o altă idee. Datorită faptului că Hanns vorbea fluent şi în engleză, femeia a realizat că va supravieţui războiului dacă va fi cât mai departe de acesta , aşa că Margaret a convins autorităţile să îl folosească ca traducător. 

Ajuns la Campania 12 de traducători din Wiesbaden, poliţia militară a încercat să-l trimită din nou pe front, însă nu a reuşit. Hanns a început antrenamentul militar în cadrul Campaniei XII, unde a devenit caporal subordonat în 1943, urmând să fie trimis înapoi în Wiesbaden pentru a se ocupa de documente.

Plictisit de locul său de muncă, acesta le-a spus superiorilor că vorbeşte fluent în engleză, iar talentul său este irosit.  Superiorii săi l-au trimis la Center West at Oberursel din Frankfurt. În interiorul centrului erau interogaţi soldaţii capturaţi din batalioanele inamice.

Aici a devenit asistent în timpul interogatoriilor pentru două persoane, însă Hanns nu era impresionat de tehnicile acestora, considerând brutalitatea fără nicio valoare. Bărbatul a afirmat că dacă el ar fi într-o poziţie de conducere, lucrurile s-ar schimba. La sfârşitul anului 1943, când un avion s-a prăbuşit, antrenorii au fost ucişi, iar Hanns a fost transferat de la armată la Luftwaffe (forţele aeriene) unde a fost însărcinat să interogheze soldaţii din Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii. 

Una dintre ,,armele secrete” ale lui Hanns era bunătatea. Acesta le aducea mâncare, discuta cu ostaticii şi mergea cu ei în plimbări prin pădure, în niciunul dintre cazuri ostaticii nu au încercat să evadeze. 

Metoda lui a fost cunoscută ca tehnica Scharff, care conţinea patru strategii, ajutarea ostaticilor,  ascultarea ostaticilor fără prea multe întrebări, pretinderea că ar şti mai multe informaţii decât în realitate şi utilizarea confirmării sau a infirmării.

Metodele sale erau atât de eficiente încât prizonierii ofereau informaţii valoroase fără să realizeze.

Sursa: War History Online

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: