De ce Luna pare mai mare atunci când se află la orizont?

Iată câteva dintre explicaţiile posibile ale fenomenului:

Trucul Lunii

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

În secolul 4 î.Hr, Aristotel a sugerat că atmosfera Pământului lărgeşte imaginea orizontului lunii precum apa face ca obiectele scufundate să pară mai mari.  Astronomul greco-egiptean Ptolomeu a sugerat că un fenomen asemănător are loc în faimosul său tratat Almagest, publicat în timpul celui de-al II-lea secol. 

În prezent, cercetătorii au infirmat această ipoteză, atmosfera schimbând doar culoarea lunii. Conform experţilor, dacă sunt realizate fotografii în timp ce Luna răsare până în momentul în care aceasta pe cer, în cele din urmă, prin compararea pozelor, se poate observa că Luna are aceiaşi mărime. 

Totul în mintea omului

În secolul XI, matematicianul arab Ibn Al-Haytham a dezvoltat o teorie plauzibilă pentru modul în care funcţionează iluzia, acesta a sugerat că diferenţa de mărime este rezultată de modul în care creierul uman percepe distanţa. Acesta consideră că oamenii observă spaţiul ca fiind un dom turtit faţă de o sferă perfectă. Ceea ce înseamnă că oamenii văd obiectele celeste care sunt pe cer  mult mai apropiate decât cele aflate pe orizont. 

,,Ideea unui dom turtit este mult mai promiţătoare, bazându-ne pe forma cerului mai mult decât distanţa aparentă faţă de Lună,” a declarat psihologul Brian Robers de la Universiatea din Oxford.  

Universul teoriilor

O altă idee numită ipoteza mărimii relative sugerează că rădăcina iluziei se află în mărimea obiectelor aflate în prim-plan, aşadar Luna privită de pe un teren fără case, munţi sau copaci nu pare atât de mare.  Această idee este asemănătoare cu iluzia Ebbinghaus, care demonstrează că două obiecte identice pot părea diferite ca mărime în funcţie de obiectele care le înconjoară. 

O ipoteză mai recentă sugerează că vederea binoculară ar putea fi de vină, creierul uman încercând să compenseze poziţia percepută a lunii în faţa unui cer distant şi plat prin distorsionarea mărimii lunii. 

Sursa: National Geographic

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: