Explorarea spaţială a intrat într-o nouă eră! NASA a inventat o nouă tehnică simplă, dar eficientă de navigare

Tehnologia se numeşte Station Explorer for X-ray Timing and Navigation Technology sau pe scurt SEXTANT şi foloseşte raze X pentru a vedea pulsarii într-o manieră similară în care GPS-ul foloseşte sateliţii, scrie Science Alert.

„Această demonstraţie este o realizare importantă pentru explorările cosmice viitoare”, a precizat Jason Mitchell, managerul de proiect al SEXTANT de la Goddard Space Flight Center al NASA.

• Minciuna și mincinoșii: cum să-i depistezi, de ce mint și când este minciuna justificată?
• Cum au apărut stâncile abrupte de pe planeta Mercur?

Pulsarii sunt stele neutronice extrem de magnetizate cu viteză de rotaţie mare, emiţând radiaţie electromagnetică care permite observatorului (dacă se află într-o poziţie optimă) să vadă o lumină intermitentă, asemănătoare farurilor de coastă.

Intermitenţa, alături de poziţia lor, este constantă, ceea ce le face optime pentru puncte de reper în spaţiul cosmic.

SEXTANT funcţionează ca un dispozitiv GPS care primeşte semnale de la cel puţin trei sateliţi echipaţi cu ceasuri atomice. Receptorul măsoară întârzierea de timp de la fiecare satelit şi le converteşte în coordonate spaţiale. În cazul tehnologiei NASA, precizia şi constanţa intermitenţei radiaţiilor pulsarilor joacă rolul ceasului atomic.

„Experimentul a demonstrat capacitatea sistemului de a lucra autonom”

Pentru a testa tehnologia, cercetătorii au folosit un observator numit Neutron-star Interior Composition Explorer (sau NICER) de pe Staţia Spaţială Internaţională, care conţine 52 de telescoape şi alte detectoare pentru studierea stelelor neutronice, inclusiv pulsarii. Au direcţionat NICER spre patru pulsari, J0218+4232, B1821-24, J0030+0451 şi J0437-4715 – pulsari atât de constanţi încât variaţia emisiilor poate fi prezisă cu acurateţe pentru câţiva ani.

Timp de două zile, NICER a efectuat 78 de măsurători ale acestor pulsari care au fost procesate de SEXTANT. Acesta din urmă a putut calcula pe baza lor poziţia observatorului în orbita sa în jurul Terrei. Informaţia a fost apoi comparată cu datele GPS, cu scopul de a localiza NICER într-o rază de 16 kilometri. În opt ore, sistemul a calculat poziţia observatorului şi a rămas sub limita de 16 km pentru restul experimentului.

„A fost mult mai rapid decât timpul de două săptămâni alocat pentru experiment”, a precizat Luke Winternitz. „Experimentul a demonstrat capacitatea sistemului de a lucra autonom”.

Va mai dura câţiva ani până când tehnologia va fi implementată în sistemele de navigaţie ale vehiculelor care explorează spaţiul cosmic îndepărtat, dar conceptul funcţionează, iar echipa va lucra în continuare la îmbunătăţirea tehnologiei, inclusiv reducerea dimensiunii, greutăţii şi energiei consumate de hardware.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Fizicienii se apropie de oferirea unei explicaţii a sistemului de propulsie EmDrive al NASA care poate face posibilă călătoria în afara Sistemului Solar

Cum va arăta următoarea generaţie de roboţi de explorare spaţială? (VIDEO)

Apelul Agenţiei Spaţiale Europene pentru cercetători: Propuneţi misiuni de explorare a Pământului!

Imaginile uimitoare cu planeta Saturn, realizate de Cassini înainte de încheierea misiunii care a durat 10 ani