Oamenii nu au fost primii care au ajuns pe Lună şi alte mituri despre spaţiu pe care nu ar trebui să le mai crezi

Nu este un drum chiar atât de lung până în spaţiu

• Cum ne este afectată mintea de sunetul constant al vieții moderne?
• „Harta limbii” care ne-a fost arătată în copilărie este complet greșită. Iată de ce!

Deşi a fost denumită ultima frontieră, spaţiul nu este atât de departe. Graniţa stabilită la nivel internaţional se află la 100 de kilometri  deasupra nivelului mării. SUA are propria definiţie a graniţei către spaţiu. Aceasta începe la 80 de kilometri deasupra nivelului mării, între mezosferă şi termosferă. 

Sputnik nu a fost primul obiect trimis de oameni în spaţiu

Misiunea Sputnik a uimit omenirea atunci când a ajuns în orbită în 1957 şi este considerat deseori ca fiind primul obiect ajuns în spaţiu realizat de un om. Însă rachetele V-2 lansate de nazişti erau atât de puternice încât puteau trece graniţa spaţială de 100 de kilometri, înainte de a se prăbuşi înapoi pe Pământ. Cu alte cuvinte, primul obiect realizat de oameni lansat pentru prima oară în spaţiu nu a fost Sputnik. Cu 13 ani înainte de această misiune erau lansate rachtele naziste. 

Oamenii nu au fost primii care au ajuns pe Lună

 Astronauţii din cadrul misiunii Apollo nu au fost primii care au ajuns pe Lună, aceştia au fost precedaţi de o sonda denumită Zond 5 care a zburat în jurul Lunii în 1968 cu câteva luni înainte de misiunea Apollo 8.  Pe nava sovietică se aflau muşte de vin, viermi şi o pereche de ţestoase. 

Soarele nu este o minge uriaşă de foc

Soarele şi alte stele sunt alimentate de fuziune nucleară. Ionii de hidrogen fuzionează împreună în apropierea nucleului pentru a forma heliul. În fiecare secundă Soarele converteşte 700 de milioane de tone de hidrogen şi heliu. Însă Soarele nu este o bilă de foc, este de fapt o bilă uriaşă de plasmă. 

Astronauţii  nu plutesc în Staţia Spaţială Internaţională pentru că gravitaţia este zero

Deşi astronauţii de pe ISS par să plutească mereu, de fapt ei se prăbuşesc. Atât ei cât şi ISS resimt atracţia gravitaţională a Pământului, însă nava se deplasează lateral cu o viteză de sute de kilometri pe oră. Această cădere controlată redă senzaţia de imponderabilitate, însă de fapt este cu 90% mai puternică decât cea de pe Pământ. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: