Teoria FINALĂ a lui Stephen Hawking privind Big Bang-ul a fost publicată acum. Cum a fost creat de fapt universul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Teoria ce a fost propusă pentru publicare înainte de moartea lui Hawking se bazează pe teoria corzilor şi descrie faptul că universul este finit şi mult mai simplu decât alte teorii prezente despre Big Bang. Conform Phys, profesorul Hertog, a cărui muncă a fost susţinută de Consiliul European pentru Cercetare, a anunţat iniţial noua teorie la o conferinţă din cadrul Universităţii Cambridge. 

Teoriile moderne privind Big Bang-ul  susţin că universul a apărut în urma unei expansiuni bruşte la o rată exponenţială. De asemenea,  se crede că efectele cuantice duc la o expansiune continuă. De asemenea, partea observabilă a universului nostru reprezintă doar o parte din întreg, regiune în care expansiunea s-a oprit şi s-au format stelele şi galaxiile. 

”Legile locale ale fizicii şi chimiei pot fi diferite în funcţie de fiecare regiune a universului ce împreună formează un multivers. Însă nu am fost niciodată un fan al multiversului,” declara Hawking într-un interviu toamna trecută. 

În cadrul noii lucrări, Hawking şi Hertog afirmă că ideea expansiunii eterne ca şi teorie a Big Bang-ului este greşită. ”Problema cu expansiunea eternă este reprezentată de faptul că este considerată ca un fond al universului ce evoluează conform teoriei lui Einstein privind relativitatea generală,” susţine Hawking. ”Însă dinamica extinderii eterne se află între fizica cuantică şi cea clasică. Ca o consecinţă, teoria lui Einstein este distrusă de ideea expansiunii eterne,” adaugă el. 

Foto arhivă

Teoria expansiunii eterne pe care Hawking şi Hertog au propus-o are la bază teoria corzilor, o serie de teorii fizice care încearcă să explice gravitaţia şi relativitatea generală prin intermediul fizicii cuantice. În mare parte prin descriera constituenţilor fundamentali ai universului sub forma unei corzi minuscule ce vibrează. Abordarea lor utilizează conceptul holografiei din cadrul  teoriei corzilor, ce sugerează că universul este o hologramă uriaşă şi complexă, iar realitatea fizică din anumite regiuni 3D poate fi redusă la o proiecţie 2D a suprafeţei. 

Hawking şi Hertog au utilizat o variaţie a acestui concept pentru a proiecta în timp dimensiunea expansiunii eterne. Acest lucru le-a permis să descrie expansiunea eternă, fără a avea nevoie de teoria lui Einstein. În cadrul noii teorii, expansiunea eternă este redusă la o stare nesfârşită definită de o suprafaţă spaţială de la începutul timpului. Ei au determinat că unversul ce se naşte din această teorie este finit şi mult mai simplu decât structurile fracţionale propuse de teoriile anterioare.  

Hertog doreşte să testeze teoria la o scală mai redusă ce poate fi observată cu ajutorul telescoapelor. El consideră că undele gravitaţionale primordiale generate la capătul expansiunii eterne poate reprezenta principala probă de foc a teoriei. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: