Skanderbeg: eroul militar ce şi-a dedicat viaţa luptei pentru recucerirea şi păstrarea tărâmurilor sale natale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Skanderbeg s-a născut în 1405 în oraşul Kruje din munţii Albaniei. Conform History Today, a fost cel mai mic dintre urmaşii unui conducător local, într-o perioadă în care ţara resimţea presiunilor din vest şi est. Tatăl său, Gjonb, a încercat să menţină o politică liniară pentru a-i evita atât pe veneţieni, cât şi pe otomani. Ca parte a tacticilor sale politice, şi-a trimis o parte dintre fii ca prizonieri politici pentru a fi crescuţi la curtea otomană. Gjergi şi-a părăsit locuinţa la vârsta de nouă ani, când a fost trimis la Adrianopol, unde a fost converit la islamism. 

Aici a fost antrenat pentru război şi i-a fost oferit titlul de bei (lord) astfel se naşte luptătorul ”Skanderbeg”. Bărbatul s-a dovedit a fi un maestru al artei războiului şi un lider militar înnăscut. La vârsta de 12 ani se făcea remarcat în campaniile otomane împotriva teritoriilor creştine, până când tatăl său a fost nevoit să-şi ceară iertare de la veneţieni pentru acţiunile fiului său. Gjon a decis că Veneţia oferea cea mai mare siguranţă pentru domeniile sale, aşadar s-a alăturat luptei împotriva Imperiului Otoman, pierzând în cele din urmă toate teritoriile. Succesul militar al lui Skanderbeg şi popularitatea sa de la curte l-au protejat de efectele neloialităţii tatălui său. Însă nu i-au fost cruţate şi locurile natale. 

Skanderbeg a cerut să i-se ofere o parte din aceste terenuri, însă cererea i-a fost respinsă. Însă aceasta s-a dovedit o greşeală costisitoare din partea otomanilor. Fără tată sau terenuri pe care să le protejeze, orice urmă de loialitate a bărbatului faţă de Imperiul Otoman a dispărut. În timpul unei confruntări a otomanilor din Nis, Serbia (1443), Skanderbeg a abandonat frontul tucesc şi s-a alăturat forţelor din ţara sa natală. În fruntea unei mici armate de albanezi şi-a pus în aplicare aptitudinile militare pentru a recâştiga vechile pământuri ale tatălui său. S-a stabilit într-un bastion aflat în munţii din Kruje, iar din acest punct a încercat să expulzeze otomanii din ţara sa. 

Pentru ambiţia sa a fost supranumit ”Albanezul Inimă Neînfricată”. Desigur Skanderbeg nu avea doar aptitudini militare, ci avea şi darul de a crea alianţe. La scurt timp după ce a revenit în Albania, a unificat toate căpeteniile sub conducerea sa. Bărbatul a respins ideea de trecere la islamism, prezentându-se mereu ca fiind creştin. A cerut susţinere financiară de la veneţieni, iar după mai multe victorii Papa Calixt al-III-lea l-a numit pe Skanderbeg Căpitan General al Sfântului Scaun. Regatul din Napoli a devenit la scurt timp un alt susţinător. Italienii îşi puseseră speranţele în forţele albanezilor pentru a opri ascensiunea otomanilor. Skanderbeg nu i-a dezamăgit, timp de 25 de ani i-a ţinut pe otomani pe loc, în regiunea Albaniei unde le-a slăbit armatele. 

La vârsta de 63 de ani, după ce şi-a încheiat toate promisiunile, bărbatul a murit. Însă rezultatele sale nu au rezistat, Kruje şi Albania au fost controlate de otomani până în 1912. Detaliile despre viaţa şi reuşitele sale militare au fost scrise de către un preot albanez, Marin Barleti. Însă până în prezent au fost scrise peste 1.000 de lucrări despre Skanderbeg, în 20 de limbi diferite.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: