Casa şi arhiva privată ale regizorului grec Theo Angelopoulos au fost distruse de flăcări

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Casa în care a locuit Theo Angelopoulos, situată în Mati, la 29 de kilometri de Atena, a căzut pradă flăcărilor, a declarat văduva cineastului pentru presa elenă, scrie Mediafax.

Phoebe Angelopoulos a dezvăluit faptul că incendiul a distrus şi arhiva privată lăsată de regizor.

• Schimbările climatice au „efecte pozitive” asupra strugurilor, susțin experții
• Țara care a transformat obsesia pentru pisici într-un puternic motor al economiei

„Toată corespondenţa pe care a purtat-o cu persoane celebre, toate cărţile pe care le avea cu dedicaţii de la scriitori, tot ce era în birou a fost distrus. Fiica mea, Katerina, a salvat o cutie care conţine documente legate de filmul «Thiasos»”, a mai spus aceasta.

Regizorul Theo Angelopoulos a murit la vârsta de 76 de ani, în ianuarie 2012, într-un accident de maşină, în timpul filmărilor pentru ultimul său lungmetraj, „The Other Sea”.

Născut în aprilie 1935, la Atena, Theo Angelopoulos a fost regizor, scenarist, producător şi actor.

Angelopoulos – celebru pentru stilul de filmare lent, similar scenelor dintr-un vis, structuri narative marcate de ambiguitate şi pauze lungi – a fost recompensat cu numeroase premii pentru peliculele sale, mai ales în festivalurile europene.

În 1995, el a câştigat marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes, pentru filmul „Privirea lui Ulise/ Ulysses’ Gaze”, în care au jucat Harvey Keitel, dar şi Maia Morgenstern. Trei ani mai târziu, el a primit şi premiul Palme d’Or, pentru „Eternity and a Day”.

Şi-a început cariera cu filmul „Reconstruction”, în 1970, şi apoi a realizat o serie de filme politice despre Grecia modernă: „Days of ’36” (1972), pentru care a primit premiul FIPRESCI la Festivalul de film de la Berlin, „The Travelling Players” (1975), pentru care a primit trofeul Sutherland din partea British Film Institute şi premiul FIPRESCI la Cannes, şi „The Hunters” (1977). Pentru „Trilogia – Lunca plângătoare/ Trilogy: The Weeping Meadow” a fost recompensat, în 2004, cu premiul FIPRESCI din partea Academiei de film europene, în timp ce pentru „Landscape in the Mist” a câştigat un Leu de Argint, la Veneţia, în 1988.