Una dintre multele ciudăţenii ale omului: motivul pentru care nu toţi vedem aceleaşi culori

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dacă ţi-ai petrecut viaţa gândindu-te că verdele este puţin şters, ei bine, nu e ca şi cum ai putea împrumuta ochii altcuiva pentru a corecta greşeala, relatează Curiosity.

De fapt, se poate să nu realizezi acest lucru până când cineva te va ruga să-i dai o sacoşă gri, iar tu îi vei da una verde. Chiar dacă afli că vezi culoarea verde diferit, nu vei şti niciodată cum arată „adevăratul” verde. Acest lucru poate fi atribuit ideii conştiinţei, care, din câte cunoaştem până acum, nu poate fi pusă la comun între indivizi.

Nu este vorba doar de anumite mutaţii biologice care afectează percepţia culorilor. Marea întrebare care ar trebui pusă este: dacă doi oameni au funcţia percepţiei culorilor perfectă, fiecare persoană experimentează aceeaşi culoare dacă se uită la acelaşi obiect (spre exemplu, o portocală)? Desigur, ambii vor răspunde afirmativ, adică culoarea este portocaliu. Dar acesta este doar un cuvânt, iar dacă cineva a crescut cu un creier care a transformat totul portocaliu în experienţa culorii albastru şi viceversa, nu poate fi nicio modalitate prin care să se afle acest lucru, iar ultimele studii arată că percepţia culorilor este într-adevăr o experienţă individuală.

Aşa cum există oameni daltonişti, aşa există şi alte animale cu această problemă. Spre exemplu, maimuţele-veveriţă au doar două tipuri de celule cu con, care sunt sensibile la albastru şi verde. Ca rezultat, maimuţele pot face distincţia între punctele albastre şi galbene dintr-un câmp gri, dar nu pot distinge punctele roşii de cele verzi. Sau cel puţin multe dintre ele nu pot. Într-un studiu care a avut ca miză testarea limitelor daltonismului, câteva maimuţe-veveriţă au primit un ”upgrade”. Au fost infectate cu un virus care duce la un anumit efect bizar: ar afecta celulele sensibile la verde şi le-ar transforma în celule sensibile la roşu – un tip de celule pe care nicio maimuţă-veveriţă nu este capabilă să o proceseze.

Dar acestea au reuşit. Maimuţele care au avut acest virus au putut distinge între punctele verzi şi cele roşii, chiar dacă nu a fost făcut nimic creierului pentru a le oferi un context pentru ce ar trebui să fie culoarea roşu; ceea ce este foarte bizar. Este ca şi cum ai face un film alb-negru să fie color doar rulându-l pe un televizor color. Creierele maimuţelor s-au adaptat cu uşurinţă la acest nou tip de informaţie, dar ce vedeau de fapt? Cu siguranţă nu era „roşu” aşa cum ni-l imaginăm. Aşa cum spune savantul Joseph Carroll, „abilitatea de a face distincţia între anumite lungimi de undă a apărut din nimic – doar cu simpla introducere a unei noi gene. Aşadar, circuitele din creier preiau orice informaţie pe care o au şi furnizează apoi un fel de percepţie”.

De aceea, nu există niciun motiv pentru a considera că este diferit la oameni – care au trei tipuri diferite de celule detectoare de culori. Fiecare creier percepe albastru, verde sau roşu pentru prima dată la un moment dat în viaţă, iar acela este probabil şi momentul în care creierul decide că percepţia acelei culori.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

10 lucruri surprinzătoare despre culori

Au fost descoperite cele mai vechi culori. Au mai mult de un miliard de ani

Care este semnificaţia ASCUNSĂ a culorilor de la smartphone-uri

Creierul uman nu poate identifica această culoare