De la norocul şi nenorocul dinozaurilor, la dispariţia neanderthalienilor. Aspectele bizare ale extincţiilor în masă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Impactul asteroidului Chicxulub a fost o lovitură norocoasă

Asteroidul cu diametrul de aproximativ 10 kilometri a lovit suprafaţa Pământului acum 66 de milioane de ani, ducând la dispariţia dinozaurilor. A fost însă o lovitură norocoasă, întrucât doar acesta nu putea duce la o extincţie în masă. A lovit într-un rezervor de hidrocarburi şi de sulf. Temperaturile extreme generate de coliziune au aprins aceste rezerve care au îmbogăţit atmosfera cu funingine. Norul gros de praf a dus la o scădere generală a temperaturilor cu 10 grade Celsius, iar sulful a ajuns din nou pe Pământ sub formă de ploi acide, scrie Listverse.

• Munții Apalași au suficiente rezerve de litiu pentru 500 de miliarde de telefoane, au descoperit cercetătorii
• În timp ce mulți se întreabă dacă geoingineria este bună sau rea, ceva similar se petrece…

Detalii despre această teorie găsiţi aici.

Spaţiul vrea să ne omoare

Materia întunecată mai exact poate avea un efect dăunător. Terra şi Sistemul Solar se deplasează prin galaxie cu viteze de 800.000 km/h. La fiecare 30 de milioane de ani, au trecut prin discul galactic în episoade care par să se alinieze cu extincţiile din trecut.

Sistemul Solar poate trece prin această materie, care, deşi nu poate fi observată în mod direct, are un efect asupra gravitaţiei, care cel puţin poate influenţa vulcanismul.

Mai multe extincţii au alimentat Marea Extincţie

Extincţia de la sfârşitul Permianului, acum 252 de milioane de ani, a fost cea mai gravă din ultimele 5, ducând la dispariţia a 70-75% dintre specii şi până la 95% din viaţa marină.

Noile studii arată însă că poate fi vorba de extincţii mai mici, cauzate de două evenimente geologice. Primul a fost reprezentat de erupţiile vulcanice, care a transformat componenţa atmosferei şi a lăsat oceanele fără oxigen.

După aceea, au urmat alte extincţii, cauzate tot de vulcani. Izotopii de carbon au scos la iveală că două evenimente majore au avut loc la jumătate de milion şi respectiv 1,5 milioane de ani după prima fază. 

Neanderthalienii dispar

Inferioritatea speciei neanderthalienilor nu ar fi dus la dispariţia lor, conform noilor studii, ci simplu, populaţiile au dispărut. Teritoriul lor se întindea din Europa până în Asia Centrală. Pe măsură ce alte tipuri de oameni primitivi ajungeau în regiune, resursele deveneau puţine. 

Dinozaurii erau pe cale de dispariţie înaintea impactului cu asteroidul

Analizele statistice au arătat că familiile de dinozauri marcau un declin care a început acum 140 de milioane de ani. Anterior, specii noi apăreau mai rapid decât dispăreau cele vechi. Dar acum 90 de milioane de ani, cu 24 de milioane de ani înaintea apocalipsei dinozaurilor, diversitatea acestor specii se diminua accentuat.

Factorii precum schimbarea climatică şi ruperea continentelor a afectat dinozaurii mari, iar cei de dimensiuni mai mici au început să fie dominanţi.

Erupţiile ascunse sunt mai letale

Vulcanismul masiv este întotdeauna rău, dar locaţia poate fi mai semnificativă decât durata şi magnitudinea. În timpul Marii Extincţii menţionate anterior, erupţiile în adâncime au cauzat mai mult haos. O parte din lavă s-a scurs sub crusta terestră unde a întâlnit sedimente bogate în carbon, ducând la eliberarea masivă a gazelor cu efect de seră.

Pământul a fost zguduit. La propriu

Atunci când asteroidul care a omorât dinozaurii a lovit, a zguduit întreaga planetă, trimiţând unde de şoc sub forma de cutremure de magnitudine 11 pe scara Richter. Şocul seismic a afectat crusta, ducând la erupţii vulcanice.

Savanţii au localizat două „umflături” magmatice în Oceanele Pacific şi Indian care conţineau 96.000 – 1.000.000 de kilometri cubi de magmă şi s-au format în circa un milion de ani de la impact.

Creaturile din adâncuri, „hrănite cu linguriţa”

Acelaşi eveniment care a dus la dispariţia dinozaurilor a afectat grav şi viaţa marină, omorând aproape toate creaturile, de la marii prădători la microorganisme. Dar creaturile de la adâncimi mari au supravieţuit. Motivul constă acele puţine alge şi bacterii care au rezistat schimbărilor condiţiilor.

Apoi, viaţa a putut să se refacă rapid. În doar 1,7 milioane de ani, noile specii au apărut şi au ocupat nişele ecologice libere.

Mâncătoarele de seminţe au preluat controlul

Pe uscat, în aceeaşi perioadă ca cea menţionată mai sus, dinozaurii care aveau să devină păsări au supravieţuit, fiind vorba numai de cei fără dinţi, care puteau consuma seminţele plantelor cu flori care începuseră să se răspândească din Cretacic. Datorită acestui detaliu şi în ciuda ploilor acide, a întunericului şi a frigului, păsările au putut să aibă burta plină datorită seminţelor.

Dinozaurii au profitat de extincţie

Acest mare grup de animale a apărut aşa cum a dispărut: prin extincţie. Desigur, în primul caz este vorba de extincţia altor specii.

Acum 232 de milioane de ani, schimbările climatice erau frecvente, Pământul trecând prin episoade umede şi aride. Cel mai relevant este ciclul de patru episoade de încălzire şi răcire în doar un milion de ani care a dus la dispariţia multor specii. După aceea, dinozaurii au început să se răspândească surprinzător de rapid, ocupând multe nişe ecologice lăsate libere.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Teoria surprinzătoare a unor cercetători: o supernovă a dus la o extincţie în masă

Urmatoarea extinctie in masa va avea loc in maxim 16 milioane de ani

Cea de-a şasea extincţie în masă. Care sunt primele specii care vor dispărea

A început al şaselea proces de extincţie în masă de pe Terra. Primul efect: ”anihilarea” animalelor sălbatice