Cum Imperiul Roman a putut deveni puternic cu ajutorul imigranţilor

Astfel, legiunile au început să conţină din ce în ce mai puţine persoane născute în Peninsula Italică şi în Roma. Capitala imperiului a devenit un amestec de foarte multe naţionalităţi, în special greceşti, dar şi africane, celtice, egiptene, germane şi iudaice, scrie History. 

Nu toată lumea era încântată de această abordare asupra imigraţiei. Spre exemplu, scriind în primul secol e.n., poetul Juvenal inventează un personaj care nu poate suporta cât de grec oraşul Roma a devenit, cu limba şi obiceiurile acestora. Nici imigranţii nu erau prietenoşi, precum comedianul grec Lucian, care dispreţuia romanii.

• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani
• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?

Între 300 î.e.n. şi 200 e.n., milioane de imigranţi au ajuns în Italia. Mulţi au ajuns în lanţuri ca sclavi, fiind victimele războaielor de expansiune. Dar alţii au venit din proprie iniţiativă, căutând să se piardă în anonimat sau să îşi caute norocul. Cu o populaţie de aproximativ un milion de oameni, Roma era cel mai mare oraş din Europa.

Nu idealismul a împins imigraţia în masă

Împăraţii s-au bucurat de nou-veniţi, dar nu din idealism, ci din propriul interes. În zilele republicii (509-31 î.e.n.), Roma era guvernată de elitele care proveneau din câteva familii, ceea ce nu era sustenabil. Oameni din afara elitelor, chiar din afara Italiei, au ajuns la putere cu ajutorul oamenilor. Împăraţii au oferit cetăţenii romane la cei din provincie, la început la elite, apoi şi la întregi comunităţi, iar în ultimă instanţă la toţi oamenii liberi din imperiu care au primit cetăţenie în 212 e.n.

Totuşi, sclavia a continuat, dar oamenii puteau fi eliberaţi şi chiar puteau ajunge în funcţii importante. Spre exemplu, Narcissus a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai împăratului Claudius.

Armata romană includea oameni din diferite regiuni. Cei din Germania, valea Dunării şi Balcani au devenit nucleul dur al legiunilor, în timp ce Italia dădea puţini soldaţi. 

Conducătorii avea şi ei origini diferite. Spre exemplu, primul împărat creştin, Constantin, avea tatăl din Serbia de astăzi, iar mama provenea din Turcia. Până atunci, Roma a avut împăraţi din Spania, Africa de Nord, Croaţia, Serbia şi Siria.

Totuşi, se aştepta ca nou-veniţii să adere la principiile romane; doar aşa Imperiul Roman a putut rezista. Limba, literatura, valorile morale romane, legile şi armata trebuiau adoptate de noii imigranţi. Imigranţii au schimbat Roma, dar Roma a schimbat imigranţii la rândul ei.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Descoperirea care dă peste cap teoria destrămării Imperiului Roman

S-a descoperit un aspect esenţial care a dus la prăbuşirea Imperiului Roman. ”Este adevăratul vinovat în îmbolnăvirea multor romani”

Singurele mânuşi de box romane au fost descoperite în Marea Britanie

În timp ce îşi căuta ciocanul cu un detector de metale, un bărbat a descoperit cea mai mare comoară romană de pe teritoriul britanic. Analizarea ei a scos la iveală informaţii istorice preţioase