Descoperă arhetipurile lui Jung în cele mai îndrăgite filme

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Suprarealismul este unul dintre curentele revoluţionare care, folosindu-se de tehnicile psihanalizei (Sigmund Freud) şi ale psihologiei analitice (Carl Justav Jung) – asocierea de cuvinte, analiza viselor, imaginaţia activă, amplificarea mitologică – a încercat să redea în artă viaţa aceasta inconştientă din fiecare. În continuare mă voi opri asupra felului în care pelicule dintre cele mai cunoscute sunt purtătoare de imagini psihice.

Sunt de părere că, dintre fondatorii psihologiei inconştientului, lui C. G. Jung îi datorăm foarte multe lucruri în acest sens. El este primul care a subliniat faptul că psihicul uman se exprimă prin intermediul simbolurilor şi al imaginilor simbolice, creativitatea fiind considerată o funcţie inerentă a psihicului. Pornind de la mituri fondatoare, legende, basme şi până în prezent, aceste imagini exprimă anumite modalităţi de funcţionare comune fiecărui om încă din zorii umanităţii, pe care le purtăm în noi ca modele de relaţionare, aspecte pe care Jung le-a numit arhetipuri.

De exemplu, totalitatea experienţelor umane legate de mamă şi maternaj, dat fiind că biologic ne naştem dintr-o mamă şi avem nevoie de grija ei pentru a creşte, au dus în ficare dintre noi o imagine/aşteptare legată de mamă, diferită de modul în care este mama personală în realitate. Carl Jung a denumit această structură psihică arhetipul marii mame şi cuprinde experienţe de la cele mai conţinătoare până la cele mai teribile, distrugătoare. Din lumea filmelor, Mary Poppins este o figură maternă pozitivă, care oferă o altfel de experienţă maternă copiilor şi familiei. Simbolic, îi hrăneşte şi îi transformă şi pe părinţi şi pe copii.

Copilul care salvează lumea

Asemeni arhetipului mamei, în psihicul nostru există şi arhetipul copilului. Acesta cuprinde tot ceea ce simbolizează copilul, de la nou, potenţialitate, joc, spontaneitate, la fragilitate şi dependenţă. În filmele în care este central acest concept junghian apare tema copilului special, care poate salva umanitatea ajunsă într-un moment critic. Aici exemplele sunt multe, însă aş dori să menţionez o trilogie rusească din care s-au realizat doar primele două parţi, Night Watch şi Day Watch, de Timur Bekmambetov.

Cât despre celebra serie Star Wars, regizorul George Lucas a recunoscut paternitatea idelor sale în teoria lui C. G. Jung şi în scrierile mitologului Joseph Campbell. Despre această mitologie modernă sunt multe de spus din punct de vedere psihologic: întâlnim tema eroului, a copilului înzestrat care poate decide soarta mai multor lumi, arhetipul bătrânului înţelept în figura lui Yoda, The Dark Force ca reprezentare a umbrei din noi care ne poate stăpâni prin nevoia de putere etc. Ceea ce mai surprinde această serie este şi conceptul junghian de individuare, de împlinire a unui drum individual prin aducerea în conştient a conţinuturilor inconştiente, cu dificultăţile teribile de asumare a acestuia.

Tema umbrei o întâlnim reprezentată foarte clar în distopii prin îmbrăţişarea unei doctrine uniformizante (o putere totalitară sau despotică) şi respingerea, sancţionarea manifestării individualităţii (cei diferiţi sunt pedepsiţi). Conflictul atinge culmi dramatice, după cum putem vedea în operele lui George Orwell sau ale lui Aldous Huxley, în care individualul este anihilat. Există însă şi un exemplu opus, precum în filmul Equilibrium, regizat de Kurt Wimmer.

Fiecare om poartă o imagine, la nivel incoştient

Nu pot să nu aduc în discuţie două concepte atât de dragi prezentului, Anima ca reprezentare a feminităţii în psihismul masculin, şi Animus ca imagine a masculinităţii în psihismul femeii. Acestea se referă la faptul că fiecare dintre noi purtăm la nivel inconştient o anumită imagine a figurii care ne completează relaţional – partenerul perfect – , fapt ce explică atracţia noastră faţă de anumite tipologii, dincolo de experienţele relaţionale cu părinţii noştri. În filme putem regăsi exemplificarea acestor concepte acolo unde apare fascinaţia faţă de celălalt mergând până la obsesie, tema sufletului pereche etc. Filmele din anii ’40 tratează mult tema femeii misterioase a cărei putere de seducţie poate distruge viaţa bărbatului care trăieşte o existenţă plată. Tema Animei o regăsim şi în Vanilla Sky. O variantă pozitivă, inspiraţională, este în filmul A Star is Born. În privinţa Animusului, îl găsim adesea în filme cu eroi masculini, care fie seduc, neputând rămâne în relaţii – James Bond, fie sunt dictatoriali – Fifty Shades of Grey, fie, în varianta pozitivă, au rol transformator pentru o comunitate sau pentru umanitate. Woody Allen are ca teme predilecte Anima şi Animus, descriind cu subtilitate implicaţiile ce decurg din slaba conştientizare a acestor figuri interioare.  

În încheiere aş dori să prezint un concept reprezentativ pentru teoria lui Jung, acela de inconştient colectiv. Acest rezervor viu al experienţei umanităţii la care suntem conectaţi toţi la nivel inconştient şi pe care psihismul uman îl poate accesa la nevoie, graţie funcţiei sale de autoreglare şi vindecare mi s-a părut foarte poetic reprezentat în filmul Avatar, regizat de James Cameron, prin lumea de pe Pandora.

Articol scris de Ştefania Gubavu, psihoterapeut şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei, care va organiza între 12 şi 13 august cursul C.J. Jung şi CARTEA ROŞIE.