Project Silica, mediul de stocare ultra-rezistent de la Microsoft

Indiferent de tehnologia folosită, sistemele de stocare pentru uz general au fost gândite pentru folosirea cu dispozitive de consum, care se uzează şi degradează în timp. Discurile optice sunt confecţionate din materiale uşor de zgâriat şi oxidează în timp, soluţiile de stocare cu bandă magnetică pierd treptat polarizarea până când datele nu mai pot fi recuperate, la fel si hard disk-urile. Deşi sunt mai robuste, putând suporta vibraţii şi lovituri care ar distruge alte dispozitive de stocare, chip-urile NAND Flash au o durată tipică de retenţie a datelor nu mai mare de 10 ani.

Pentru evitarea acestor limitări, cercetătorii Microsoft au ales drept suport unul dintre cele mai rezistente şi stabile materiale cunoscute: sticla de Quartz. Sistemul prevede folosirea unui laser de putere, precis focalizat pentru a avea punctul de maximă intensitate luminoasă într-un singur punct din interiorul sticlei transparente, formulată pentru a răspunde unei anumite intensităţi şi lungime de undă precum un material fotosensibil. Fiecare bump microscopic reprezintă un bit (0 sau 1 în sistem binar).

• De ce o pagină de pe Wikipedia a fost blocată pentru editare
• Test de cultură generală. Ce este mai mare decât un terabyte?

Stocarea datelor se face atât în plan orizontal, folosind întreaga suprafaţă a foii de sticlă cu dimensiune 75 x 75 mm, dar şi pe verticală, grosimea de 2 mm fiind suficientă pentru mai mult de 100 straturi suprapuse. Citirea informaţiilor se face cu ajutorul unui un sistem optic care trimite lumină polarizată prin bucata de sticlă, expunând succesiv straturile de date selectate pentru a fi citite. 

Citeşte continuarea pe Go4it!