Acum știm când a avut loc căderea Babilonului. Mesopotamia a fost leagănul primelor civilizații care au dezvoltat scrierea, lăsând în urmă numeroase documente administrative, înregistrări comerciale și observații astronomice. Cu toate acestea, istoricii nu au reușit să stabilească exact perioadele în care anumite regate au apărut și au dispărut, estimările diferind uneori cu mai multe decenii. Acum, analizarea lemnului antic oferă noi indicii pentru rezolvarea acestei probleme.
Dificultatea provine și din faptul că popoarele Mesopotamiei antice foloseau calendare diferite de cel modern. Documentele menționau, de exemplu, „al zecelea an al domniei lui Ammi-Ṣaduqa”, dar astfel de înregistrări nu puteau fi corelate cu precizie cu actualul calendar î.Hr./d.Hr.
Cercetătorii de la Universitatea din Arizona (SUA) au găsit o metodă de a conecta inelele de creștere ale copacilor păstrați în clădirile antice cu documentele istorice. Astfel, au reușit să stabilească date mai precise pentru anumite evenimente, precum căderea Babilonului, capitala Vechiului Imperiu Babilonian, care s-a dezvoltat între fluviile Tigru și Eufrat, la sud de actualul Bagdad.
Echipa a analizat tiparele inelelor de creștere din grinzi de lemn descoperite în ruinele unor palate din Kültepe și Acemhöyük, aflate în actuala Turcie. Cercetătorii au măsurat concentrația de carbon-14 din diferitele straturi ale lemnului, metodă care permite stabilirea perioadei în care au fost tăiați copacii.
Grinzile din Palatul Waršama, din Kültepe, indică o dată cuprinsă între anii 1837 și 1836 î.Hr., în timp ce lemnul din Palatul Sarıkaya, din Acemhöyük, datează din 1778 î.Hr.
Arheologii descoperiseră anterior, în apropierea acestor palate, tăblițe de lut care menționează evenimente istorice și ani de domnie din calendarul mesopotamian. Corelând informațiile cu datele obținute din inelele copacilor, cercetătorii au putut compara mai multe cronologii propuse pentru istoria regiunii.
Rezultatele indică faptul că varianta numită „cronologia medie-joasă”, una dintre principalele ipoteze istorice, este probabil cea mai apropiată de realitate. Conform acesteia, Babilonul ar fi căzut în anul 1587 î.Hr., scrie IFL Science.
Inelele copacilor oferă indicii și despre prăbușirea altor regate. Analiza a identificat semne ale unei secete severe între 1194 și 1192 î.Hr., perioadă care coincide cu jefuirea și incendierea capitalei hitiților, Hattusa. Descoperirea sugerează că fenomenele climatice extreme ar fi putut contribui la prăbușirea Imperiului Hitit.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Arheologii au găsit cele mai vechi dovezi de utilizare a drogurilor, datând de acum 25.000 de ani
Gondwana primește titlul de supercontinent: un studiu arată că era mult mai mare decât se credea
Învățăturile călugărilor: ce putem prelua din disciplina vieții monahale
Ce știm greșit despre Antichitate: mituri despre romani, greci și egipteni, demontate de istorici