Oamenii de știință au descoperit că trăsăturile psihopatice sunt asociate cu modele surprinzător de diferite de limbaj. Descoperirile contestă stereotipurile familiare despre psihopatie și sugerează că poveștile pe care oamenii le spun despre viața lor pot oferi indicii importante despre personalitățile lor.
Un nou studiu de la Universitatea din Mississippi contestă imaginea familiară a psihopaților ca fiind reci și lipsiți de emoții, dezvăluind că modelele lor de limbaj pot fi mult mai complexe decât se credea.
Cercetătorii au examinat sute de povești de viață și au descoperit că trei trăsături majore asociate cu psihopatia: îndrăzneala, răutatea și dezinhibarea erau legate de moduri diferite de utilizare a cuvintelor.
Unele dintre constatări au fost deosebit de neașteptate. De exemplu, persoanele care au obținut un scor mai mare în răutate au avut tendința de a folosi un limbaj mai pozitiv, în timp ce cei cu o îndrăzneală mai mare au folosit mai puține cuvinte asociate cu anxietatea.
Descoperirile, publicate în revista Personality and Individual Differences, sugerează că trăsăturile psihopatice pot influența comunicarea de zi cu zi în moduri subtile pe care stereotipurile convenționale le trec adesea cu vederea.
„Scopul aici nu este de a diagnostica psihopatia pe baza limbajului”, a spus Ky Bray, doctorand în psihologie. „Este pentru a indica faptul că psihopatia apare în comportamentele de zi cu zi, chiar și în comportamentele subtile, cum ar fi limbajul. Dacă vrem să înțelegem psihopatia și diferitele trăsături care o compun, trebuie să ne gândim creativ la modul în care aceste trăsături modelează interacțiunea socială.”
Cercetătorii au folosit un cadru psihologic cunoscut sub numele de modelul Triarhic al psihopatiei, care examinează trei dimensiuni distincte ale personalității. Îndrăzneala implică, în general, încredere și neînfricare, răutatea reflectă tendințele spre insensibilitate și empatie redusă, iar dezinhibarea implică dificultăți în controlul impulsurilor.
Potrivit Laurei Drislane, profesor asistent de psihologie la Universitatea din Mississippi, aceste caracteristici pot afecta comportamentele obișnuite, inclusiv modul în care oamenii își descriu propriile experiențe.
Pentru a investiga aceste conexiuni, Drislane și Bray au recrutat 450 de participanți, inclusiv studenți și persoane care au raportat că au fost încarcerate. Fiecare persoană a răspuns la întrebări deschise despre momentele importante din viața sa.
Participanții au completat un chestionar conceput pentru a măsura nivelul lor de trăsături psihopatice. Cercetătorii au analizat apoi răspunsurile scrise folosind un software specializat care identifică modele în alegerea cuvintelor, scrie Sciencedaily.
Analiza s-a concentrat pe cât de frecvent participanții au folosit limbajul asociat cu diferite categorii psihologice, inclusiv emoții pozitive și negative, realizări, influență socială sau influență și risc.
Participanții cu scoruri mai mari de dezinhibare au folosit în general cuvinte mai negative în poveștile lor personale. De asemenea, au fost mai reticenți să menționeze prietenii sau să folosească un limbaj legat de emoții pozitive și realizări personale.
Cu toate acestea, răutatea a arătat un model foarte diferit. Oamenii care au obținut un scor mai mare în această trăsătură au avut tendința de a folosi un limbaj pozitiv, împreună cu mai multe cuvinte legate de realizări și recompense. De asemenea, au folosit mai puține expresii asociate cu emoții negative.
Îndrăzneala a fost asociată cu un alt model distinctiv. Participanții cu scoruri mai mari au folosit mai puține cuvinte legate de anxietate, inclusiv termeni precum frică și îngrijorare. Relatările lor personale conțineau, de asemenea, mai puține referințe la boli mintale.
Aceste diferențe sugerează că trăsăturile psihopatice nu produc un singur stil de comunicare recunoscut. În schimb, diferite caracteristici sunt asociate cu diferite moduri de a descrie emoțiile, obiectivele, relațiile și experiențele personale.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că relația dintre trăsăturile de personalitate și limbaj s-a schimbat în funcție de întrebarea la care răspundeau participanții.
Această variație este importantă deoarece contestă presupunerea că psihopatia este caracterizată de o comunicare constantă plată sau goală emoțional. În schimb, constatările indică faptul că modelele lingvistice depind atât de trăsătura psihopatică particulară, cât și de contextul în care cineva își spune povestea.
Această abordare permite cercetătorilor să examineze trăsăturile psihopatice în întreaga populație generală, inclusiv în rândul persoanelor care nu au comis niciodată o infracțiune. De asemenea, ajută la explicarea motivului pentru care aceeași etichetă largă poate cuprinde indivizi cu personalități și comportamente foarte diferite.
Tendințele psihopatice sunt legate de microbii din corpul tău, dezvăluie un studiu
Contrar aşteptărilor, psihopaţii au regrete
Iată cum poți să afli dacă pisica ta suferă de psihopatie
Scanările cerebrale dezvăluie o diferență șocantă între psihopați și oamenii normali