Povestea ”evreilor negri” din Etiopia şi operaţiunea Solomon

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Beta Israel, ce se traduce Casa lui Israel, este o populaţie ce se declară ca descendentă din Menelik Întâiul, fiul reginei Sheba şi al regelui Solomon, cel care a construit primul templu în Ierusalim. Această populaţie este considerată totodată ca  reprezentând unul dintre cele douăsprazece triburi ale Israelului. Ipoteza cea mai probabilă este că aceştia au rădăcini mutuale cu populaţia Agau, ce era amplasată geografic în platoul Etiopiei şi care a fost convertită la iudaism treptat, începând dinaintea naşterii lui Hristos. De-a lungul istoriei, această populaţie a fost persecutată de către colonişti şi vecinii creştini.

În anii 1970, o mare parte a populaţiei Falasha sau Beta Israel s-a refugiat pe teritoriul statului musulman Sudan, ca urmare a războaielor civile apărute în Etiopia. Aceştia erau blocaţi în taberele de refugiaţi din Sudan, având în vedere că nu se puteau reîntoarce în zona de război a Etiopiei şi nici nu puteau avansa mai departe de Sudan, aşadar trebuiau să se instaleze în taberele sudaneze de refugiaţi, tabere finanţate de O.N.U. Astfel,  populaţia Falasha a fost supusă abuzurilor şi în anumite cazuri masacrelor atât de către guvernarea sudaneză în cadrul taberelor, cât şi din cauza conflictelor civile din zona originară Etiopia. În oricare caz, particularitatea ei culturală şi religioasă ce o diferenţia de celelalte triburi a fost invocată drept motiv de discriminare şi repudiere.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

Echipa secretă cu agenţi Mossad

În anul 1978, o scrisoare ce descria situaţia evreilor din Etiopia şi posibilitatea unui exod modern a ajuns în Israel, determinând conducerea israeliană să se intereseze de această problemă. Având în vedere că Sudanul era ţară membră a Ligii Arabe, un inamic al statului Israel, metoda negocierilor diplomatice nu putea avea loc. Aşadar s-a optat pentru formarea unei echipe secrete de agenţi Mossad cu scopul extragerii treptate a populaţiei falasha din taberele din Sudan. Planul urmărit era de a redeschide un vechi complex hotelier cu ieşire la mare şi a îl folosi ca acţiune de tip paravan pentru a masca operaţiunile de evacuare pe mare a evreilor etiopieni. Misiunile de salvare au funcţionat până în 1980, când autorităţile sudaneze au observat că lipseau câteva mii de falashi din taberele de refugiaţi. În  consecinţă, graniţele au fost închise şi monitorizate mai atent, iar asupra evreilor etiopieni s-a pus presiune pentru a se descoperi complotul Mossad-ului.

Pentru a  redeschide graniţele către falashii care fugeau din calea luptelor din Etiopia, statul Israel a apelat la ajutorul unui om de afaceri din Marea Britanie ce cumpăra bumbac din Sudan pentru fabricile lui. Folosindu-se de contactele lui, el a reuşit să detensioneze situaţia şi să redeschidă graniţele din nou către refugiaţii etiopieni, în 1984, legând totodată o cale de negociere Israel-Sudan ce nu ar fi atras atenţia celorlalte state partenere ale Sudanului din Liga Arabă.

Operaţiunea Moise

În contextul creării canalului secret Israel-Sudan şi al numărului tot mai mare de refugiaţi etiopieni ce se stabileau în taberele supra-populate din Sudan şi al foametei ce se dezvolta în fiecare zi în rândurile comunităţii refugiate, a început operaţiunea Moise. Aceasta, spre deosebire de misiunile din 1978-1980, viza evacuarea directă prin intermediul avioanelor, care fie aterizau în deşert, fie pe aeroportul din capitala Khartoum şi aveau destinaţia Europa pentru a nu ridica suspiciuni statelor arabe.

Credit foto: Shutterstock

Opinia publică internaţională a aflat despre aceste acţiuni în 1985, Sudanul închizând definitiv graniţele către valurile de refugiaţi ce veneau dinspre Etiopia. Aşadar, statul Israel s-a axat pe falashii captivi în Etiopia marcată de război civil, încercând să ajungă la un compromis cu dictatorul Mengistu Haile Mariam.

Aliat al Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, colonelul Mengistu a refuzat să negocieze cu Statele Unite ale Americii şi aliaţii săi până în 1991. Destrămarea Uniunii Sovietice a însemnat pentru Dictatorul Mengistu pierderea sursei ce îi furniza arme şi îl ajuta în războiul civil contra rebelilor. Aşadar, din 1991, Mengistu încearcă să creeze relaţii diplomatice cu  Statele Unite ale Americii prin acordarea şansei Israelului de a evacua populaţia Beta Israel. În final, negocierile referitoare la evacuare s-au redus la bani, evreii etiopieni devenind ostatici. Suma finală stabilită a fost de 35 de milioane de dolari, însă aceasta nu a fost virată niciodată. Dar în contextul în care rebelii câştigau teren, Mengistu şi o parte a guvernului său au fugit, lăsând conducerea instituţională a ţării în dezordine, ceea ce însemna că evacuarea trebuia să aibă loc cât mai rapid. Mai exact, până în momentul când rebelii ar fi cucerit capitala Addis Abeba şi ar fi căpătat control asupra aeroportului, esenţial pentru evacuarea în masă plănuita de Israel.

Prin intervenţia Consiliului Naţional de Securitate, rebelii etiopieni au căzut de acord să amâne cu 48 de ore ocuparea capitalei.

Desfăşurarea operaţiunii Solomon

În data de 24 mai 1991, operaţiunea Solomon a început şi a durat 34 de ore. Autorităţile etiopiene au ameninţat de mai multe ori cu oprirea operaţiunii pentru motivul că plata de 35 de milioane de dolari nu a fost făcută, fapt îngreunat şi de fuga ministrului etiopian de Finanţe, singurul care cunoştea contul unde trebuia procesată plata. Reprezentanţii israelieni au fost nevoiţi să improvizeze şi să mituiască funcţionari publici şi şoferi de autobuze ca operaţiunea să fie menţinută. 35 de avioane militare şi comerciale, majoritatea fără scaune, au zburat continuu, fără ca unul să se oprească, reuşind să extragă peste 14.000 de falashi, aproape toată populaţia Beta Israel care mai rămăsese în Etiopia.

Tot în cadrul acestei operaţiuni s-a înregistrat recordul pentru cel mai mare număr de pasageri cu un avion comercial, respectiv 1088 cu un Boeing 747. Numărul include şi doi copii născuţi în timpul zborului.