Un studiu efectuat asupra unei „stele eşuate” dovedeşte eficienţa unei noi metode de observaţie

În Univers există o multitudine de obiecte pe care oamenii de ştiinţă abia încep să le studieze şi înţeleagă, unele dintre acestea sunt stelele pitice maro sau cum sunt cunoscute în limbaj obişnuit „stelele eşuate”. Acestea urmează acelaşi proces de evoluţie precum stelele obişnuite, dar eşuează, de aici şi numele, în a strânge o masă suficientă pentru reacţiile nucleare.

În general, aceste stele erau identificate cu ajutorul telescoapelor care puteau detecta modul în care lumina emisă de către acestea varia de-a lungul timpului. Totuşi, un studiu recent oferă o nouă metodă: studierea luminii polarizate, polarimetria, notează Space. Lumina polarizată oscilează în aceeaşi direcţie, mai degrabă decât în mai multe direcţii aleatorii, aşa cum face lumina „normală”. Instrumentele polarimetrice profită de această aliniere, la fel cum fac ochelarii de soare polarizaţi pentru a reduce strălucirea luminii de la Soare.

• Cum și-a salvat Pământul apa de la distrugere totală în urmă cu 4,6 miliarde de ani
• Sonda MAVEN se rotește neputincioasă după ce s-a pierdut contactul

Cercetătorii au folosit polarimetrul observatorului din Chile, European Southern Observatory’s Very Large Telescope, pentru a studia Luhman 16A, o pitică maro de 30 de ori mai grea decât Jupiter. Această stea face parte dintr-un sistem binar, alături de o altă stea: Luhman 16B, cele două aflându-se la doar şase ani-lumină de Terra. 

„Polarimetria este singura tehnică care este capabilă, în prezent, să detecteze benzi care nu fluctuează în luminozitate în timp”, a declarat autorul principal al studiului, Maxwell Millar-Blanchaer, cercetător postdoctoral în astronomie la California Institute of Technology (Caltech). „Aceasta a fost cheia pentru găsirea benzilor de nori pe Luhman 16A, care nu par să varieze”.

Observaţiile realizate asupra Luhman 16A sugerează că aceasta ar putea fi asemănătoare cu Jupiter şi să prezinte anumite regiuni în care au loc fenomene meteo extreme, furtuni extrem de puternice şi ploi de silicaţi sau amoniu.

Acesta este primul studiu în care polarimetria a fost folosită pentru a înţelege norii de pe un obiect dincolo de Sistemul Solar, explică cercetătorii. Tehnici similare pot fi folosite pentru a studia stele eşuate, iar telescoapele viitoare din spaţiu şi de la sol ar putea folosi tehnica şi asupra exoplanetelor. Polarimetria poate ajuta la studierea suprafeţelor planetare, permiţând oamenilor de ştiinţă să localizeze apa lichidă pe unele lumi extraterestre, adaugă cercetătorii.

Studiul  fost publicat în The Astrophysical Journal.

Citeşte şi:

Matrioska stelară: din rămăşiţele unei stele vechi s-a format o nouă stea

Unde se nasc, de fapt, noile stele. NASA a prezentat o imagine spectaculoasă. FOTO

Explozia unei stele oferă informaţii despre modul în care se formează stelele masive

O stea în formare continuă să crească în ciuda predicţiilor făcute de către cercetători