Explozia unei stele oferă informaţii despre modul în care se formează stelele masive

În galaxia noastră există câteva miliarde de stele, aflate în diferite punctele ale evoluţiei, influenţând şi compoziţia chimică a diferitelor zone. În unele cazuri, atunci când o stea masivă îşi termină rezervele de hidrogen, trece printr-o explozie supernova. În unele cazuri, combinaţia dintre materialele rămase în urma exploziei şi forţa acesteia poate duce la formarea unei noi stele din rămăşiţele celei vechi. Din nefericire, oamenii de ştiinţă au o înţelegere limitată asupra modului în care stelele originale se formează.

Astronomii explică faptul că aceste stele se află la distanţe foarte mari de Pământ şi, adesea, fac parte dintr-un sistem binar, ceea ce distorsionează datele legate de mediul în care acestea se formează. Una dintre teoriile pe care oamenii de ştiinţă o propun explică apariţia stelelor prin absorbirea gazelor şi materialelor din jurul său, notează Science Alert.

• Gazul înghețat de pe Uranus și Neptun ne-ar putea spune cum s-au format aceste planete
• Corpul nu vrea de fapt să îmbătrânească, arată prima hartă a mușchilor umani

Conform unor observaţii recente, atragerea materiei din jurul unei stele către aceasta poate avea loc cu diferite viteze, însă, atunci când o stea consumă foarte mult material într-un interval scurt, acest lucru poate fi observat destul de uşor de către oamenii de ştiinţă. O echipă de cercetători a publicat un articol în care descrie identificarea, pentru a treia oară în istorie, a unei astfel de creşteri a activităţii unei stele.

Primele două astfel de evenimente au fost descoperite în 2016 şi 2017 şi au dus la formarea  Maser Monitoring Organisation (M2O), o reţea de observatoare care se întinde în Japonia, Polonia, Italia, China, Rusia Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud. Această reţea a fost fondat pentru a detecta formarea noilor stele din rămăşiţele unor stele anterioare.

În ianuaie 2019, cercetătorii de la Universitatea Ibaraki, Japonia, au observat o creştere a activităţii proto-stelei G358-MM1, mai exact, o creştere semnificativă a luminozităţii într-un interval limitat de timp. Observaţiile suplimentare realizate de către Australian Long Baseline Array au arătat o undă de şoc care se deplasa în jurul stelei care se forma, cercetătorii explicând că un astfel tip de val nu a fost observat anterior.

Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.

Citeşte şi: