Luna ar putea fi mai tânără față de estimările anterioare

Un nou model științific sugerează faptul că Luna ar avea în jur de 4,425 miliarde de ani.

Un studiu recent, care a folosit un model științific îmbunătățit al formării și evoluției Lunii, a ajuns la concluzia că estimările anterioare despre vârsta acesteia trebuie ajustate. Mai exact, oamenii de știință au ajuns la concluzia că estimările anterioare au o eroare de 85 de milioane de ani, notează Futurism.

• Universul invizibil dezvăluie noi indicii despre materia întunecată
• De ce ni se pare că luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an?

Cercetătorii explică faptul că Luna ar avea în realitate 4,425 miliarde de ani și nu 4,51 miliarde de ani, așa cum sugerează teoriile folosite în prezent. Această ajustare nu se dovedește a fi extrem de mare, atunci când este raportată la durata de viață a satelitului. Totuși, această nouă vârstă îi poate ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine modul în care acesta s-a format.

Un ocean de magmă

Cea  mai folosită teorie care explică formare Lunii spune că un corp de mărimea planetei Marte s-a lovit de Pământul primordial. Din rămășițele acestui impact s-a format, în timp și Luna pe care o vedem pe cerul nopții.

Impactul a dus și la acoperirea Pământului de un ocean de magmă, iar oamenii de știință nu exclud posibilitatea ca aceeași situație să se fi întâmplat și pe Luna. Acest ocean ar fi atins și adâncimi de 1.000 de kilometri și ar fi avut nevoie de 35 de milioane de ani să se solidifice, conform teoriilor actuale.

„Rezultatele modelului arată că oceanul magmă al Lunii a avut o lungă viață și a avut nevoie de aproape 200 de milioane de ani pentru a se solidifica complet”, explică Maxime Maurice, expertă în geofizică planetară a Centrului Aerospațial German și autoarea studiului.

Studiul a fost publicat în Science Advances.

Citește și:

Formarea Lunii, corelată cu apariţia apei pe Pământ

Cum s-a format Luna? Două noi modele ar putea elucida misterul

Coliziunea care a dus la apariţia Lunii a dus şi la apariţia vieţii

Luna emite ioni de carbon, iar asta ar putea duce la o regândire a teoriilor legate de formarea sa