Cine a fost Petre Sebeșanu Aurelian, cel care a creat conceptul de economie națională

Personalitate marcantă în istoria PNL, Petre S. Aurelian a fost nu doar un om politic cu mai multe mandate de parlamentar și ministru, precum și unul de prim-ministru, ci și un ilustru economist și inginer agronom, ajungând președinte al Academiei Române.

Petre Sebeșanu Aurelian s-a născut în 13 decembrie 1833, la Slatina, în familia lui Gheorghe Ardeleanu, profesor transilvănean. Tatăl său, care se stabilise la Slatina în 1823, va pune bazele învățământului în limba română în localitatea la renumita școală „Ionașcu” pe care o va și conduce.

• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani
• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie

Petre Sebeșanu Aurelian nu își va cunoaște tatăl, rămânând orfan la vârsta de un an. Mama sa, jupâneasa Constantina (Uța), se va recăsători cu Matei Musceleanu, secretar al Magistratului orașului Slatina.

Bolnăvicios în copilărie, Petre S. Aurelian va termina însă cu premiul I Școala primară „Ionașcu”, pe care o condusese anterior defunctul său tată. În calitate de fiu de fost dascăl, primește o bursă din partea Eforiei Școalelor (Ministerul Educației din prezent) pentru a studia la Colegiul „Sfântul Sava” din București. În 1854, primește calificativul „eminenke”, iar ulterior urmează câte un an cursurile școlii de medicină și ale celei de drept.

Medaliat de Împăratul Napolen al III-lea

Viitorul acestuia se va schimba în 25 mai 1856, după ce primește o nouă bursă din partea Eforiei școalelor pentru a studia științele agricole la Grigon, în Franța. În 1859, termină școala Națională Superioară de Agricultură (pe atunci Școala Imperială de Agricultură) de la Grignon cu o licența în științe economice și agronomie. Dincolo de diplomă a mai primit, în premieră, o medalie din argint din partea împăratului Napoleon al III-lea pentru că și-a încheiat studiile ca șef de promoție. Pe medalia realizată de cunoscutul gravor Arman Auguste Caque era gravat, în franceză, numele lui Petru Aurelian și București, orașul de unde venise. Medalia se află în colecția Muzeului Național de Istorie al României.

După încheierea studiilor, Petre S. Aurelian va lucra pentru câteva luni în mai multe ferme din sudul Franței și nordul Italiei, înainte de a reveni în țară cu idei despre cum ar trebui să se practice o agricultură modernă.

Revenit în țară în 1860, își va începe cariera ca director al Imprimeriei Statului și „Monitorului Oficial”, funcție pe care o va deține timp de un an. Este apoi inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și profesor la Școala de Agricultură și Silvicultură din Pantelimon, pe care o va organiza pe baze moderne. Din 1879 a predat și economia rurală și dreptul administrativ la școala de Poduri și Șosele (actuala Politehnică).

A organizat în mai 1865 primele expoziții de agricultură și industrie din România, împreună cu Ion Ionescu de la Brad. Peste doi ani va fi distins din nou de împăratul Napoleon al III-lea, de data aceasta cu „Legiunea de Onoare”, după ce a organizat, împreună cu Alexandru Odobescu, Secțiunea română la Expoziția universală de la Paris din 1867.

A fost primul economist și agronom din Academia Română

Vasta lui activitate de economist, inginer agronom, profesor și nu în ultimul rând publicist (a condus între 1870 – 1901 prestigioasele publicații „Revista științifică”, „Economia Națională”, „Economia Rurală”) îi vor facilita intrarea în Academia Română. La numai 38 de ani, în 9 septembrie 1971, va deveni primul economist și inginer agronom din Academia Română, unde va deține de-a lungul vieții diverse funcții, culminând cu cea de președinte (26 martie 1901 – 23 martie 1904) al celui mai înalt for științific și cultural al României.

„În domeniul gândirii economice, Petre S. Aurelian este creatorul complexului economiei naționale. A formulat, verificat și aplicat rezultatul cercetării proprii privind folosirea agrotehnicii superioare. A militat pentru obținerea independenței naționale și întărirea economică a țării, prin înființarea unei ‘industrii naționale proprii’. Mai mult, Aurelian este inițiatorul cooperativelor de credit, înscriindu-și numele printre pionierii cooperației române”, a scris istoricul Gheorghe Mihai în volumul „Personalități slătinene”.

O vastă carieră politică și o disidență

Personalitate marcantă a Partidului Național Liberal, a fost ales deputat, în 1879, iar peste cinci ani senator. A fost președinte al Senatului și al Adunării Deputaților și a ocupat funcția de ministru de șase ori ( de câte două ori portofoliile Lucrărilor Publice și Domeniilor și câte o dată pe cele ale Instrucției Publice și Internelor). A fost și prim-ministru al României pentru numai șase luni (2 decembrie 1896 – 12 aprilie 1897).

Despre cariera politică a lui Petre Sebeșanu Aurelian, istoricul Gheorghe Mihai a notat următoarele:

Om politic cu vederi înalte, P. S. Aurelian este unul dintre întemeietorii Societății Culturale «Ateneul Român», și un frecvent susținător al unei direcții realiste în învățământ, cerută de dezvoltarea socială a statului român în perioada respectivă. Ca ministru al Instrucțiunii Publice a luat măsuri pentru: organizarea atelierelor școlare, înființarea școlilor medii reale, alături de liceele clasice, îmbogățirea salarizării cadrelor didactice și crearea unui fond pentru construcții școlare. Pentru nevoile școlii, a scris în 1880 un foarte bun ‘Manual de agricultură’, pentru școlile normale și primare rurale. După această experiență, își continuă activitatea politică, fiind desemnat pe rând ministru de Interne și al Agriculturii. Spre sfârșitul vieții, Aurelian este ales președinte al Camerei deputaților, Președinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Senatului, în două mandate”.

Datorită lui va fi adoptată, în 21 aprilie 1887, prima lege privind încurajarea industriei în România.

Nemulțumit de activitatea lui Dimitrie A. Sturdza, mare proprietar funciar ajuns președinte al PNL după moartea lui I.C. Bratianu, Petre S. Aurelian devine, în 1897, liderul disidenților din partid ce vor rămâne în istorie sub numele de „drapeliști” (erau grupați în jurul ziarului „Drapelul”), fiind o mișcarea de stânga care favoriza muncitorimea. Printre cei care au făcut parte din ea s-au numărat și Barbu Delavrancea și A. D. Xenopol. Disidența lui Petre S. Aurelian va dura numai doi ani, se va împăca ulterior cu D. A. Sturdza.

Cum a murit Petre Sebeșanu Aurelian

O pneumonie îi va aduce decesul lui Petre S. Aurelian, la vârsta de 76 de ani. S-a întâmplat în 24 ianuarie 1909, când se aniversau 50 de ani de la Unirea Principatelor, sărbătoare națională marcată printr-o lege inițiată anterior chiar de el.

După moartea lui, istoricul Nicolae Iorga a scris despre Petre Sebeșanu Aurelian următoarele: „Răposatul a fost unul dintre cei dintâi români cari au avut cunoștințe serioase de agricultură. (…) Cu vremea, a ajuns a cuprinde întregul domeniu al economiei naționale, și acțiunea liberalilor, la care se alipise, a fost determinată, prin anii 1880, de ideile lui protecționiste și industrialiste. Din ce în ce politica l-a prins mai mult, fără ca acest om rece și cumpănit să fi avut pasiune pentru dânsa. (…) N-a cerut onoarea de a fi președinte al Academiei Române, în care calitate iar nu i se puteau aduce critice. (…) Moartea lui a fost un incident, unul mai impresionant pentru mulți, însă la înmormântarea lui au venit destui prieteni politici”.

Vă recomandăm să citiți și:

Problemele prin care a trecut primul guvern condus de D. A. Sturdza

D. A. Sturdza și asaltul asupra guvernării conservatoare

Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică