Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică

La 18 ianuarie 1919 a început Conferința de Pace de la Paris după cea mai mare conflagrație prin care trecuse omenirea până atunci. România era reprezentată la dezbateri de o amplă delegație condusă de prim-ministrul liberal Ionel Brătianu. La Paris urma să fie recunoscută internațional Marea Unire a românilor. Dacă pentru trasarea frontierelor statului român Brătianu se aștepta să aibă discuții aprinse, nu s-a așteptat în schimb ca un alt subiect să fie de netrecut.

Confruntarea cea mai mare pe care Ionel Brătianu a avut-o la Paris a fost dată la negocierile pentru tratatul minorităților, care îl însoțea pe cel cu Austria.

Marile puteri, preocupate de situația minorităților naționale de pe teritoriul statelor succesoare Austro-Ungariei, dar și de situația minorității evreieşti, au conceput un sistem de supraveghere asupra regimului aplicat minorităților. Însă, pentru România deosebit de supărătoare era referința din preambulul tratatului minorităților și anume că, „în tratatul de la Berlin, independența Regatului României nu a fost recunoscută decât sub anumite rezerve”.

Propunerea lui Brătianu

Brătianu a protestat ferm împotriva tratatului și a refuzat categoric condiții și limitări impuse numai statelor succesoare ale Austro-Ungariei, nu şi marilor puteri.

Premierul român a relevat primejdia divizării populației României în două categorii – români și minoritari: „unii încrezători în solicitudinea statului, iar ceilalți îndemnați de a-i fi potrivnici şi a căuta protecție în afara granițelor”. Ion I.C. Brătianu a adoptat atitudinea omului de stat responsabil pentru apărarea intereselor supreme ale naţiunii.

Poziția guvernului român nu era dictată decât de dorinţa de a nu se aduce limitări suveranității naționale; el era hotărât, aşa cum declara la 27 mai 1919, „să recunoască cele mai largi libertăți minorităților etnice și confesionale” și propunea următoarea formulare a articolului privind drepturile minorităților: „România acordă tuturor minorităților de limbă, rasă şi religie care locuiesc înlăuntrul noilor sale granițe drepturi egale acelor pe care le au ceilalți cetățeni români”.

Ultimatum adresat României

Cum propunerea României nu fost acceptată, Ionel Brătianu a părăsit lucrările conferinței și s-a angajat în politica de rezistență față de cele patru mari puteri.

La 12 septembrie 1919 a demisionat tocmai pentru a trage în continuare de timp, însă, la 15 noiembrie 1919, guvernul condus de Al. Vaida-Voevod a primit un ultimatum al Consiliului Suprem Interaliat prin care i se cerea să accepte în termen de opt zile, „fără discuție, fără rezerve şi fără condiții”, semnarea celor două tratate (cu Austria şi cel al minorităților). Sfătuit și de Brătianu, Al. Vaida-Voevod avea să negocieze obținând unele reformulări ale textelor care atingeau independența României.

„Am moștenit o țară independentă, şi chiar pentru a-i întinde granițele, nu-i putem jertfi neatârnarea”

Poate cea mai completă descriere a rolului jucat de Brătianu la Conferința de Pace de la Paris a făcut-o istoricul român Florin Constantinu:

Brătianu a fost însă omul politic român care a dovedit cea mai puternică rezistență faţă de încercările marilor puteri de a-şi impune voința în dauna independenței României. Venit să obțină, la Paris, recunoaşterea noilor frontiere ale ţării, el a scris aceste cuvinte (în scrisoarea din 3 iunie 1919 către M. Pherechide): «Am moștenit o țară independentă, şi chiar pentru a-i întinde granițele, nu-i putem jertfi neatârnarea»”.

Vă recomandăm să citiți și:

O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari