Problemele prin care a trecut primul guvern condus de D. A. Sturdza

După ce a devenit președinte al Partidului Național Liberal în 1892, D. A. Sturdza a declanșat o campanie furibundă împotriva guvernelor conservatoare. Campania a atins și punctul sensibil al opiniei publice românești din acele vremuri: situația românilor din Transilvania. Cum românii din Transilvania erau supuși unui tot mai virulent proces de maghiarizare, chiar în acele momente se desfășura procesul „memorandiștilor” transilvăneni, D. A, Sturdza i-a acuzat pe conservatori de „trădarea cauzei naționale”.

Pe acest fond, în 1895, Regele Carol I introduce principiul rotativei guvernamentale, prin care se asigura alternarea la putere, o dată la patru ani, a celor două partide importante de pe scena politică românească, Liberal şi Conservator.

• Semnalul dat în România pentru intrarea în Primul Război Mondial: „Ne-am dat seama cu toții că…
• Interesanta analiză a unui general român: „Până acum, conjunctura n-a fost favorabilă pentru a ataca pe…

Astfel, liberali prin D. A. Sturdza au fost mandatați de Carol I să constituie guvernul

Guvernul lui D.A. Sturdza, românii din Transilvania și Austro-Ungaria

La 4 octombrie 1895 era instalat guvern liberal condus de D.A. Sturdza, ce deținea şi portofoliul Afacerilor Străine, iar din ianuarie 1896 şi interimatul Internelor.

Guvernul liberal (4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896), prezidat de D.A. Sturdza, a avut următoare componență: Nicolae Fleva ocupa postul de ministru de Interne, George C. Cantacuzino-Râfoveanu era titular la Finanţe, Eugeniu Stătescu – la Justiție, Petru Poni – la Culte şi Instrucțiune Publică, generalul Constantin Budişteanu – la Război, Gheorghe Pallade – la Agricultură, Industrie, Comerț şi Domenii, Constantin I. Stoicescu – la Lucrări Publice.

Din nefericire pentru liberali, întreaga guvernare a fost marcată de problemele românilor din Transilvania. Cum din 1883 România era membră a Triplei Alianță, deci implicit aliată cu Austro-Ungaria, D.A. Sturdza, la presiunile ministrului Austro-Ungariei la Bucureşti, Rudolph Welser von Welserheimb, a trebuit să își retragă public, la o întrunire în Iaşi (13/25 octombrie 1895), acuzțiile formulate când era în opoziție la adresa politicii de deznaționalizare a românilor din Dubla Monarhie.

A făcut acest lucru din rațiuni de politică externă, deoarece regele Carol I intenționa să modifice „unele puncte” ale tratatului din 1883. Repercusiunile acestei retractării făcute de D. A. Studrza au fost resimțite din plin chiar în interiorul Partidului Național Liberal.

Activitatea legislativă a liberalilor nu s-a ridicat nici ea la așteptările activului de partid. Dintre inițiativele legislative s-au remarcat doar cele ale lui Petru Poni, ministrul Cultelor şi Instrucțiunii, care a urmărit o „îmbunătățire a situației învățământului”. O parte dintre membrii Partidului Național Liberal au solicitat o intensificare a activității legislative, în spiritul programului de la Iaşi din 1892. Erau așteptate legi privind „jandarmeria rurală”, „descentralizarea administrativă”, dar acestea au întârziat să fie adoptate.

Nemulțumiri în cadrul PNL

Schimbarea poziției premierului Sturdza vizavi de românii din Transilvania și ritmul scăzut de reforme guvernamentale au generat nemulțumiri în cadrul liberalilor, ceea ce a condus la formarea unor dizidențe, precum cea inițiată de Nicolae Fleva care a constituit Partidului Liberal-Democrat.

Pentru a se menține la putere, dar și pentru a-şi controla partidul, D.A. Sturdza a mizat pe o strângere a relației cu Monarhia, dând dovadă de exces de zel în privința orientării României spre Puterile Centrale.

Însă starea de spirit din PNL se degrada constant tocmai din cauza noii poziții a lui D. A. Sturdza în „problema națională” a românilor din Transilvania. Confruntat cu o opoziție tot mai puternică în cadrul PNL, D.A. Sturdza a ales să îi cedeze pentru o scurtă perioadă (21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897) postul de prim-ministru lui Petre S. Aurelian.

Vă recomandăm să citiți și:

D. A. Sturdza și asaltul asupra guvernării conservatoare

Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică

O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari