Cum a trecut omenirea de la politeism la monoteism

Peste jumătate din populația lumii practică iudaismul, islamul sau creștinismul. Aceste religii sunt monoteiste, ceea ce implică venerarea unui singur Dumnezeu.

Însă, potrivit oamenilor de știință, înțelegerea noastră modernă asupra monoteismului este un fenomen recent, mult mai recent decât religiile pe care le descrie.

• Ce înseamnă, mai exact, să fii om?

Așadar, cum a apărut monoteismul?

Răspunsul este complicat. Monoteismul nu a apărut odată cu iudaismul, creștinismul sau islamul, potrivit cercetătorilor. De fapt, este un concept modern. Iar în funcție de modul în care este definit, a apărut fie în rumă cu mii de ani înaintea religiilor majore, ori la sute de ani după aceea.

La prima vedere, multe religii antice par politeiste. Fie că analizăm Mesopotamia sau Egiptul, Grecia sau Roma antică, împărăția lui Aksum din nordul Africii sau Israelul antic, toate aceste civilizații au venerat mai mulți zei.

De-a lungul culturilor, panteonurile sau grupurile de zeități specifice unei anumite religii erau adesea descrise ca fiind expresii ale aceeași entități divine, similare cu modul în care creștinii venerează Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ca manifestări diferite ale lui Dumnezeu.

Aceeași sursă sfântă

De asemenea, conceptul unității divine nu era unic, acesta fiind prezent în Mesopotamia, dar și în lumile antice din Grecia, Egipt și Roma. Cu alte cuvinte, oamenii antici considerau că zeii din diferite culturi proveneau de la aceeași sursă sfântă.

În acest context, mișcările religioase au început să ceară venerarea exclusivă a unui singur Dumnezeu. În secolul al XIV-lea î.Hr., faraonul Akhenaton a pus bazele unui cult dedicat lui Aton, divinitate care personifica discul solar. Faraonul a închis toate templele și a distrus imaginile cu alți zei. Unii cercetători consideră că abia o mie de ani mai târziu au început israeliții timpurii să se închine unui singur zeu, Yahweh, a explicat Matthew Chalmers, teoretician al religiei la Universitatea Northwestern, din Illinois, SUA. A fost vorba despre o tranziție care a durat secole întregi, iar abia după alte câteva secole a fost consolidată în iudaism ideea că există doar un singur Dumnezeu.

„Nu cred că oamenii antici erau foarte interesați de acest aspect”

Este important de menționat și faptul că acești oameni nu se considerau monoteiști sau politeiști. „Nu cred că oamenii antici erau foarte interesați de acest aspect”, a adăugat Chalmers. Aceste mișcări nu negau existența altor zei, doar că le cereau oamenilor să nu îi mai venereze.

În mod similar, creștinii timpurii nu declarau în mod explicit că alți zei nu există, însă au început să îi considere demoni, a spus Chalmers. Proclamările privind existența unui singur Dumnezeu apar în anumite părți din Biblia ebraică scrisă în jurul secolului V î.Hr. Totuși, părțile scrise mai devreme în istoria ebraică nu făceau astfel de referiri, a mai explicat Chalmers. Totodată, abia în secolele III și IV e.n., conceptul unui singur Dumnezeu a început să apară în liturghia creștină.

Așadar, de ce au fost aceste perioade istorice atât de semnificative astfel încât religiile au început să declare că există doar un singur Dumnezeu? Cauza este aproape imposibil de elucidat. Însă, există câteva schimbări semnificative. Tot mai mulți oameni începeau să-și pună ideile pe hârtie, în special cei din elita societăților. Deținerea unui text religios devenise un simbol al situației sociale. De asemenea, statele începuseră să adopte anumite mișcări religioase. Spre exemplu, spre sfârșitului Romei Antice, ideea unui singur Dumnezeu a fost pe gustul împăratului Constantin cel Mare, conceptul fiind folosit pentru a ține sub control imperiul care se prăbușea.

Ceva ce omenirea a făcut pentru a încerca să-și înțeleagă propria istorie

Totuși, termenul de „monoteism” a fost folosit abia în 1660, iar zeci de ani mai târziu termenul „politeism”. Apoi, diferențierea a fost stabilită pentru a ajuta la explicarea motivului pentru care unele societăți erau „civilizate” și altele erau „primitive”, potrivit Live Science.

„Nu cred că a existat o tranziție spre monoteism”, a spus Chalmers.

În cele din urmă, nu toată lumea este de acord că creștinismul, așa-zisa cea mai mare religie monoteistă, este cu adevărat monoteistă. Unii scriitori musulmani și ebraici au interpretat Sfânta Treime ca fiind trei zei în loc de unul. În schimb, diferențierea politeismului și monoteismului este ceva ce omenirea a făcut pentru a încerca să-și înțeleagă propria istorie.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Conform unui nou studiu, persoanele religioase sunt mai fericite decât cele care nu au religie

Arheologii au descoperit un cimitir anglo-saxon  care surprinde trecerea la creștinism

Cum arată harta mondială a ateismului? Care sunt cele mai religioase şi cele mai puţin religioase ţări din lume? Unde se află România?

Un altar păgân dedicat zeului Pan, vechi de 1.800 de ani, a fost descoperit într-o biserică bizantină