Misterul din Insulele Galapagos. Cercetătorii au descoperit secretul ecosistemului atât de bogat

Misterul din Insulele Galapagos și capacitatea de adaptare a animalelor de aici l-a atras chiar și pe Charles Darwin. Așa s-a ajuns la una dintre cele mai mari descoperiri din lumea științifică. Cercetătorii au analizat constant acest loc, de atunci și până în prezent.

Una dintre întrebările care i-au măcinat pe oamenii de știință și-a aflat acum răspunsul. Care este, de fapt, sursa acestei bogății a florei și a faunei care l-a inspirat pe Darwin? Bogăția biologică a Insulelor nu vine de la rocile care le alcătuiesc, nici de la ploile modeste din zonă. În schimb, abundența locului are legătură cu oceanul care îl înconjoară. La un moment dat, zona era atât de plină de balene încât mulți au numit-o „nava mamă” a acestei specii.

• Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile
• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…

Insulele sunt apropiate una de cealaltă, iar apele din jur sunt bogate în pește. Așa se hrănesc și prosperă speciile de păsări, iguane și foci de aici. Misterul era reprezentat de această abundență care a apărut într-un loc atât de convenabil. Cercetările lui Darwin au discreditat idea unora, conform căreia un creator binevoitor a binecuvântat această zonă cu darul acesta, informează IFLScience.

Ce au descoperit oamenii de știință despre misterul din Insulele Galapagos

În anii ’60, oceanografii au susținut că nutrienții oceanici sunt aduși la suprafață de către Curentul Ecuatorial, care vine spre Insulele Galapagos. Acesta circulă spre Est, la aproximativ 100 de metri sub suprafața apei, spre deosebire de Forța Coriolis, curenții aflați pe direcția Nord-Sud. Profesorul Alberto Garabato, de la Universitatea Southampton, UK, a observat modul în care acești curenți interacționează cu insulele.

El suspectează că sunt mai multe detalii care ar putea oferi răspunsul căutat atât de mult de specialiști. Chiar dacă sunt bogate, apele de aici suferă niște fluctuații extreme în ceea ce privește densitatea fitoplanctonului, mai ales în perioada în care zona a fost afectată de fenomenul El Niño. Garabato și colegii lui au asociat aceste vârfuri ale revărsării de hrană din Ocean către Insulele Galapagos cu activitatea vânturilor sezoniere ce sunt prezente în zonă. Ele bat mai ales înspre Nord și uneori spre Vest.

Cum putem folosi observațiile cercetătorilor, în această zonă

Cercetătorii au publicat rezultatele acestui studiu în Scientific Reports. Prin datele strânse, se explică modul în care acești curenți de aer crează turbulențe prin care apele reci din adâncime, bogate în nutrienți, ajung să se ridice la suprafață.

Această instabilitate este marcată prin diferențe majore între temperaturile înregistrate în apă. Insulele Galapagos sunt înconjurate de unul dintre cele mai mari parcuri maritime din lume.

Din păcate însă, pescuitul ilegal face ravagii chiar lângă apele protejate de lege. Mai mult decât atât, specialiștii suspectează că pescarii intră chiar și în aria respectivă.

„Aceste informații despre locul și modul în care nutrienții din adâncurile oceanului hrănesc ecosistemul din Galapagos ne poate ajuta să extindem zona protejată. De asemenea, vom putea să o protejăm mai bine împotriva efectelor produse de schimbările climatice și de exploatarea umană”, a adăugat Alberto Garabato.

Vă invităm să citiți și: