Gestapo, poliția secretă a regimului nazist care avea puteri nemărginite

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Gestapo, abreviere pentru Geheime Staatspolizei („poliția secretă de stat” în limba germană), a fost poliția oficială a regimului nazist german. Membrii Gestapo eliminau fără milă opoziția naziștilor din Germania și teritoriile ocupate. În colaborare cu Sicherheitsdienst („Serviciul de securitate”), Gestapo aduna evrei din Europa pentru a fi deportați în lagărele de exterminare.

Atunci când naziștii au ajuns la putere în 1933, Hermann Göring, pe atunci ministrul prus al Afacerilor Interne, a detașat unitățile politice și de spionaj de poliția din Prusia, a numit mii de naziști în diferite funcții și, la data de 26 aprilie 1933, i-a reorganizat sub comanda personală drept Gestapo. În același timp, Heinrich Himmler, șeful SS, organizația paramilitară a partidului nazist, împreună cu Reinhard Heydrich, a reorganizat în mod similar poliția din Bavaria și statele germane rămase.

Himmler a preluat Gestapo de la Göring în aprilie 1934. La data de 17 iunie 1936, Himmler a preluat controlul forțelor poliției germane. Nominal sub comanda Ministerului de Interne, poliția Germaniei, inclusiv poliția politică, unitățile de detectivi și forțele de poliție în uniformă, erau acum unificate sub Himmler.

Gestapo s-a bazat pe denunțurile din rândul populației pentru a-și desfășura investigațiile

În 1936, Gestapo, condusă de subordonatul lui Himmler, Gruppenführer Heinrich Müller, a fost unită cu Kriminalpolizei („Poliția penală”) sub umbrela unei noi organizații, Sicherheitspolizei (Sipo sau „Poliția de securitate”). În cadrul unei reorganizări SS din 1939, Sipo a fost unită cu Sicherheitsdienst, un departament de informații SS, pentru a forma Reichssicherheitshauptamt („Biroul central de securitate”) sub comanda lui Heydrich. În tot acest labirint birocratic, funcțiile din Gestapo se suprapuneau adesea cu cele ale altor departamente, cu care membrii Gestapo trebuiau să coopereze și să concureze în același timp.

Având în vedere dimensiunile sale relativ mici, aproximativ 32.000 de angajați la sfârșitul anului 1944, Gestapo s-a bazat în mare parte pe denunțurile din rândul populației germane locale pentru a-și desfășura investigațiile. Gestapo a cooperat în mare măsură și cu Ordnungspolizei pentru operațiuni în Germania și în teritoriile ocupate.

Gestapo a organizat deportarea a milioane de evrei în lagărele de exterminare

Gestapo a funcționat fără restricții civile. Membrii aveau autoritatea „arestării preventive”, iar acțiunile lor nu erau supuse recursului judiciar. Mii de stângaci, intelectuali, evrei, sindicaliști și homosexuali au dispărut pur și simplu în lagărele de concentrare după ce au fost arestați de Gestapo. Secția politică putea ordona ca prizonierii să fie uciși, torturați sau eliberați.

Împreună cu SS, Gestapo a gestionat tratamentul „raselor inferioare”, cum ar fi evreii și romii (țiganii). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Gestapo a suprimat activitățile partizane în teritoriile ocupate și a desfășurat represalii împotriva civililor, scrie Britannica.

Membrii Gestapo au fost incluși în Einsatzgruppen („grupuri de desfășurare”), acestea fiind echipe mobile care urmau armata germană în Polonia și Rusia pentru a ucide evrei și alți „indezirabili”. Biroul IV B4 al Gestapo, sub conducerea lui Adolf Eichmann, a organizat deportarea a milioane de evrei din alte țări ocupate în lagărele de exterminare din Polonia.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ana Pauker, „un boa constrictor” și „cea mai temută femeie din lume”

Hilde Krüger, cel mai carismatic agent al lui Hitler

Top 10 invenții și descoperiri care nu ar fi existat fără Germania nazistă

Eliberarea lagărului Dachau, ”schelete ambulante” și execuții sumare