O tendință sumbră explică de ce atât de puțini împărați romani au murit din cauze naturale

Mulți împărați romani, chiar un număr impresionant, nu au murit din cauze naturale. Asta nu surprinde pe nimeni, fiind detalii știute încă din antichitate.

Însă, în cadrul acelor morți neprevăzute și deseori violente, oamenii de știință au identificat acum o nouă tendință matematică: o forță care descrie soarta multor care au murit cu un întreg imperiu la picioarele lor.

• La apogeul erei glaciare, oamenii au construit adăposturi din oase de mamut
• Cicero, „omul universal” care a marcat istoria Romei: „Nu există formă de guvernământ mai degenerată decât…

„Deși par să fie aleatorii, distribuții de probabilitate sunt găsite în multe alte fenomene asociate cu sisteme complexe”, a declarat Francisco Rodrigues, om de știință la Universitatea din São Paulo, Brazilia, adăugând că domniile cezarilor reprezintă un astfel de exemplu.

Potrivit lui Rodrigues, o astfel de distribuție de putere care definește în general longevitatea împăraților romani este numită „principiul Pareto”.

O șansă de doar 24,8% de a muri din cauze naturale

Cunoscut și ca regula 80/20, principiul Pareto este de obicei utilizat în calcule economice, însă poate fi simplificat pentru a dezvălui că întâmplări comune au o probabilitate de 80%, în timp ce evenimentele rare au o probabilitate de 20%.

În cazul de față, atunci când vorbim despre soarta împăraților romani, sfârșitul tragic reprezintă evenimentul mai comun, iar moartea din cauze naturale reprezintă evenimentul mai rar, în special la începuturile Imperiului Roman de Apus.

În acea perioadă, de la primul împărat Augustus (care a murit în 14 e.n.) și până la Teodosiu cel Mare (care a murit în 395 e.n.), conducătorii aveau o șansă de doar 24,8% de a muri din cauze naturale, au descoperit cercetătorii.

Totuși, având în vedere întregul context al Imperiului Roman, de la vremea lui Augustus și până la sfârșitul Imperiului Bizantin, situația nu s-a îmbunătățit. Odată ce luăm în considerare domniilor tuturor celor 175 de împărați romani, fiecare împărat avea o șansă de 30% de a trăi până la bătrânețe (și să nu fie asasinat sau ucis într-un alt mod).

Durata de viață a împăraților romani, similară cu probabilitatea cutremurelor

De asemenea, unii ani din aceste domnii primejdioase erau mai periculoși ca alții, au explicat cercetătorii, potrivit Science Alert.

„Atunci când am analizat timpul până la moarte pentru fiecare împărat, am descoperit că riscul era mai crescut atunci când împăratul ajungea la tron. Asta ar putea avea legătură cu dificultățile și presiunile funcției, dar și lipsa experienței politice a noului împărat”, a spus Rodrigues.

Odată ce împărații domneau timp de aproximativ 13 ani, riscul de moarte neprevăzută creștea din nou, probabil reflectând pierderea răbdării de către aliați și inamici.

Din punct de vedere matematic, durata de viață a împăraților romani era oarecum similară cu probabilitatea cutremurelor, au sugerat oamenii de știință. Aceștia au comparat probabilitatea unei domnii imperiale scurte cu cea a seismelor de intensitate redusă (care sunt mult mai comune decât seismele puternice). Mai mult, atât împărații cât și cutremurele par să aibă consecințe masive, inclusiv acte de violență.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Top 10 cei mai răi împărați romani

Top 10 dintre cei mai mari împărați romani

Inteligența artificială a „readus la viață” 54 de împărați romani. Imaginile sunt uimitoare

Erupția unui vulcan din Alaska a avut un impact semnificativ asupra Imperiului Roman