Tradiție sau necesitate? Indigenii din Peru înfigeau oasele morților în țepușe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Coloniștii europeni din secolul al XVI-lea au adus cu ei în Peru haos și distrugere. Dar asta nu este tot, pentru că pe lângă faptul că îi jefuiau pe cei în viață, mai prăduiau și mormintele celor morți. 

Cercetările actuale ne indică faptul că localnicii au găsit cumva o soluție macabră pentru a readuce liniștea celor trecuți în neființă – înfigând vertebrele cadavrelor în țepușe, precizează The Guardian.

În fapt, atunci când europenii jefuiau mormintele, aceștia sfâșiau materialele textile care acopereau cadavrele, cu scopul de a ajunge la bijuterii și astfel rămășițele erau distruse, conform descoperirilor făcute de  Dr. Jacob Bongers din cadrul Universității East Anglia și cercetător principal al studiului.

Chincha reprezentau o societate prosperă, compusă din aproximativ 30.000 de băștinași, printre care și pescari sau fermieri, cunoscuți pentru preocupările legate de negoțul maritim.

Jefuitorii de morminte deranjau spiritele celor morți

Bongers și colegii acestuia au descris modul în care au descoperit aceste vertebre, atent înfipte în niște țepușe, aranjate pe stâlpi de stuf, în vremea când explorau siturile mortuare din Valea Chincha, Peru, în 2013. Această zonă a permis populației locale din regatul Chincha să prospere până în secolul al XV-lea, moment în care au fost anexați Imperiului Inca.

Inițial, s-a crezut că țepușele erau opera jefuitorilor de morminte. Dar pe măsură ce tot mai multe astfel de descoperiri au fost făcute – aproximativ 200 – s-a constatat că o astfel de situație era puțin probabilă, cu atât mai mult cu cât materialele textile distruse sugerau o altă poveste.

Studiul ne arată faptul că aceste organizări specifice ale oaselor au fost găsite în interiorul sau în afara unor complexe mortuare elaborate, cunoscute ca chullaps, cel mai adesea poziționate la suprafață, iar aceste metode erau aplicate rămășițelor persoanelor adulte sau adolescenților.

Răspuns condiționat sau tradiție mortuară?

Datarea cu carbon a trei dintre aceste țepușe, alături de procesele de modelare și analiză, indică faptul că indivizii respectivi muriseră probabil între 1520 și 1550, o perioadă cunoscută pentru epidemiile și sezoanele de foamete din Peru. Stuful pentru construirea stâlpilor fusese recoltat ceva mai târziu, între 1550 și 1590. Datarea stufului coincide cu sosirea europenilor în zonă.

Deși nu a luat parte la studii, profesorul Bill Sillar, arheolog al College University din Londra susține datările efectuate în cadrul cercetărilor. Înțelegerea faptului că rămășițele au fost deteriorate înainte de legarea vertebrelor, indică faptul că aceste acțiuni au avut loc după moartea indivizilor respectivi.

Însă, deși este plauzibil ca acțiunile să fi fost un răspuns la jafurile efectuate de coloniști, ar putea exista și alte explicații. Să știe că multe societăți din Anzi aveau legături strânse cu mormintele celor dragi – printre care se numără și societatea incașă. Aduceau periodic mumiile în casele lor, le ofereau mâncare și băutură, pentru ca mai apoi să le ducă înapoi.

Deși poate părea plauzibilă înșirarea vertebrelor și reconstrucția mumiilor ca răspuns la invadarea coloniștilor, există și varianta unui set de practici mortuare specifice, existente cu mult înainte de intervenția spaniolă.

Vă mai recomandăm și:

Adevărata origine a craniilor alungite descoperite în Peru, confirmată de experți

Crimă veche de 1300 de ani, scoasă la iveală de jefuitorii de morminte

O groapă comună cu rămășițele a 25 de femei și copii, descoperită în nordul Peru

Copii ai nobililor incași, găsiți îngropați în Peru după 500 de ani