Un studiu susține că „Moartea Neagră” nu ar fi ucis jumătate din populația Europei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Moartea Neagră” este considerată cea mai devastatoare pandemie care a lovit vreodată Europa. Între 1346 și 1353, se crede că ciuma ajunsese pe întregul continent, ucigând 30-50% din populație.

Această relatare se bazează pe texte și documente scrise de oficiali ai statului sau ai bisericii. Cu toate acestea, ca în cazul tuturor surselor medievale, acoperirea geografică a acestei documentații este inegală. În timp ce unele țări, cum ar fi Italia sau Anglia, pot fi studiate în detaliu, pentru altele, cum ar fi Polonia, există doar indicii vagi.

• O proteză dentară rară din secolul al XIX-lea, purtată de o persoană avută, a fost găsită…
• Bere veche de 2.300 de ani, găsită într-un mormânt din nordul Chinei

În aceste condiții, cercetătorii au încercat constant să stabilească exact amploarea deceselor cauzate de Moartea Neagră.

Noul studiu a analizat polenul

În noul studiu, publicat în Nature, oamenii de știință au folosit 1.634 de mostre de polen fosil din 261 de lacuri și zone umede din 19 țări europene. Această cantitate mare de material a permis compararea impactul demografic al Morții Negre pe întregul continent.

Astfel, s-a observat că bilanțul pandemiei nu a fost atât de universal cum se susține în prezent și nici nu a fost întotdeauna catastrofal.

Lacurile și zonele umede acumulează în mod continuu resturi de organisme vii, sol, roci și praf. Aceste depozite pot înregistra sute sau mii de ani de schimbări de mediu.

În noul studiu, cercetătorii s-au bazat pe analiza polenului. Deoarece boabele de polen sunt construite dintr-un polimer rezistent și diferă în formă de la o plantă la alta, permit reconstituirea peisajului local și a schimbărilor produse de-a lungul timpului.

Suedia, Italia și Grecia, afectate de ciumă

Astfel, în mai multe regiuni ale lumii, cantitatea de dovezi disponibile este copleșitoare și, cu siguranță, suficientă pentru a pune întrebări cu privire la evenimente istorice importante, cum ar fi Moartea Neagră.

Dacă o treime sau jumătate din populația Europei a murit în câțiva ani, ne-am putea aștepta la un colaps aproape total al peisajului cultivat medieval.

Prin aplicarea unor tehnici statistice avansate la datele disponibile privind polenul, cercetătorii au testat acest scenariu pentru fiecare regiune.

S-a descoperit că au existat într-adevăr părți ale Europei în care peisajul uman s-a contractat dramatic după sosirea Morții Negre. Acesta a fost cazul, de exemplu, în sudul Suediei, în centrul Italiei și în Grecia.

Impactul demografic al Morții Negre

Cu toate acestea, în alte regiuni, precum Catalonia sau Cehia, nu a existat o scădere vizibilă a presiunii umane asupra peisajului. În altele, precum Polonia, țările baltice și centrul Spaniei, cultivarea intensivă a forței de muncă chiar a crescut, pe măsură ce colonizarea și expansiunea agricolă au continuat neîntrerupt pe tot parcursul Evului Mediu târziu.

Acest lucru înseamnă că mortalitatea provocată de Moartea Neagră nu a fost nici universală, nici catastrofală. Dacă ar fi fost, înregistrările sedimentare ale peisajului european ar fi indicat acest lucru.

În plus, potrivit cercetătorilor, faptul că ciuma nu a devastat în mod egal toate regiunile europene nu ar trebui să ne surprindă, scrie ScienceAlert.

Ce este ciuma?

Ciuma este o boală a rozătoarelor sălbatice și a puricilor acestora. Oamenii sunt gazde accidentale, despre care se crede, în general, că sunt incapabili să suporte boala timp îndelungat.

Cel mai adesea, oamenii o pot contracta prin mușcături de purici, dar odată ce au loc răspândiri reușite, mai multe mijloace de transmitere pot juca un rol, astfel încât comportamentul uman, precum și condițiile de trai, stilul de viață și mediul local, vor afecta capacitatea de răspândire a ciumei.

Vă recomandăm să mai citiți și

Sângele vaccinaților, refuzat pentru operația unui copil. Autoritatea părintească, suspendată

Cehov, marele scriitor răpus de o boală cumplită

Cum era viața femeilor în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XVII-lea

Noi analize arată că teriac, cândva unul dintre cele mai scumpe medicamente, nu putea să vindece ciuma bubonică