Cercetătorii au descoperit o nouă populație de urși polari cu un comportament de vânătoare neobișnuit

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă populație de urși polari a fost descoperită într-un colț fără gheață din sud-estul Groenlandei, potrivit unui nou studiu.

Urșii polari se bazează de obicei pe gheața marină pentru a acționa ca o platformă plutitoare în timp ce prind foci și alte prăzi, dar această populație distinctă din punct de vedere genetic reușește să se dezvolte într-o regiune cu gheață mică sau chiar deloc, spre interesul cercetătorilor.

• Cercetătorii au detectat o structură uriașă care alimentează viitorul fenomen El Niño
• Munții Apalași au suficiente rezerve de litiu pentru 500 de miliarde de telefoane, au descoperit cercetătorii

Oamenii de știință de la Universitatea Washington din Seattle și de la Institutul de Resurse Naturale din Groenlanda au ajuns la aceste descoperiri, publicate în revista Science, printr-o combinație de date genetice, cunoștințe ecologice tradiționale de la populația indigenă locală și imagini din satelit care au cuprins peste 30 de ani de observații.

Aceștia au estimat că sute de urși polari alcătuiesc această populație din sud-estul Groenlandei, o mărime similară cu cea a celor 19 subpopulații cunoscute în prezent.

Cu toate acestea, urșii polari din sud-estul Groenlandei au substanțial mai puține femele adulte cu pui nou-născuți primăvara, în comparație cu alte populații, scrie IFL Science.

Noua populație de urși, izolată și distinctă genetic

După ce au colectat probe, au descoperit că populația era distinctă din punct de vedere genetic de toate subpopulațiile speciei din mediul sălbatic. De fapt, s-a constatat că urșii din sud-estul Groenlandei sunt cei mai izolați genetic urși polari din Arctica, căci populația din sud-est nu a avut nicio interacțiune cu urșii care trăiesc în nord-estul Groenlandei.

În ansamblu, acest lucru indică faptul că populația din sud-est este izolată și distinctă din punct de vedere genetic de toate celelalte populații de urși polari. Cu toate acestea, poate cel mai remarcabil în această cercetare a fost noul comportament documentat de echipă.

În sud-estul Groenlandei nu există gheață de mare timp de peste 250 de zile pe an, ceea ce depășește capacitatea urșilor polari de a posti peste 100 de zile. Cu toate acestea, populația nu rămâne flămândă.

În loc să folosească platformele de gheață de mare pentru a vâna, ei folosesc gheața proaspătă de la fronturile glaciare terminale marine, cunoscute și sub numele de mélange glaciar, ca platformă pentru a vâna foci pe tot parcursul anului. Acesta este un comportament care nu a mai fost raportat până acum.

Urșii polari ar putea dispărea până la sfârșitul acestui secol

Porțiunea din sud-estul Groenlandei în care se găsește această nouă populație are condiții similare cu cele preconizate pentru sfârșitul secolului XXI în zona superioară a Arcticii, după ce o mare parte din gheață a fost afectată de schimbările climatice.

Deoarece populația din sud-estul Groenlandei s-a adaptat la traiul într-un mediu în mare parte lipsit de gheață, cercetătorii speră că aceasta ar putea fi un indiciu pozitiv al modului în care populația de urși polari va face față crizei climatice.

Un studiu publicat în 2020 susținea că urșii polari ar putea dispărea până la sfârșitul acestui secol, în primul rând ca urmare a reducerii gheții marine care le perturbă obiceiurile de vânătoare. Diferite populații vor suferi mai acut în funcție de modul în care mediul în schimbare le va afecta dieta și comportamentul.

Se speră că, această nouă populație din sud-est, cu tehnica sa de vânătoare nemaivăzută până acum, ar putea rezista furtunii ceva mai bine decât altele.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum se formează speciile? Povestea încâlcită dintre ursul polar și ursul brun

Dieta urșilor polari, sub semnul întrebării după imagini fără precedent cu un urs polar care vânează un ren

Motivul pentru care un pui de urs polar va fi numit după Hertha Berlin – VIDEO

Un pui de urs polar a fost găsit la o distanţă de 700 de kilometri de habitatul său