Rocile lunare dezvăluie istoria bombardamentelor prin care a trecut satelitul Pământului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Luna este acoperită de cratere de impact mari și mici, dovezi ale unei istorii violente de bombardament de către corpuri cerești precum comete și asteroizi. Dar aceste cratere înregistrează doar o parte din istoria Lunii.

O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) a reconstituit posibile scenarii de impact, urmărind schimbările în ceea ce privește gradul de compactitate al suprafeței lunare de-a lungul timpului pentru a estima bombardamentul la care a fost supusă Luna.

• Greutatea în plus ți-ar putea îmbătrâni creierul mai rapid, avertizează un studiu
• De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit…

Descoperirile sugerează că aceasta a suferit probabil un număr de impacturi cel puțin dublu față de cel al craterelor existente în prezent pe suprafața sa.

„Știm că Luna a fost atât de bombardată încât ceea ce vedem la suprafață nu mai este o înregistrare a fiecărui impact pe care Luna l-a avut vreodată, pentru că la un moment dat, noile impacturi au șters impacturile anterioare”, a declarat Jason Soderblom, cercetător planetar la MIT și co-autor al studiului, scrie Space.

Luna este acoperită de cratere de impact mari și mici

Pentru a „vedea” craterele anterioare, cercetătorii au apelat la porozitatea scoarței lunare – cât de slab compactat este materialul – pentru indicii. „Ceea ce descoperim este că modul în care impacturile au creat porozitatea în crustă nu este distrus, iar acest lucru ne poate oferi o constrângere mai bună asupra numărului total de impacturi la care a fost supusă Luna”, a declarat Soderblom.

Pentru a determina porozitatea scoarței lunare, cercetătorii au analizat cele mai mari 77 de cratere de pe Lună, comparând vârsta, dimensiunea, locația și porozitatea acestora, creând simulări pentru a vedea cum aceste impacturi ar fi putut modifica porozitatea scoarței în timp.

„Folosim cel mai tânăr bazin pe care îl avem pe Lună, care nu a fost supus la prea multe impacturi, și îl folosim ca punct de plecare, ca și condiții inițiale”, a declarat Ya Huei Huan, autorul principal al studiului și postdoctorand la MIT.

„Apoi, folosim o ecuație pentru a regla numărul de impacturi necesare pentru a ajunge de la acea porozitate inițială la porozitatea mai compactă, cea din prezent, a celor mai vechi bazine”.

Numărul total de impacturi, dublu față de craterele existente pe Lună

Simulările au indicat că, pentru a ajunge la starea sa actuală, o lună mult mai tânără a avut o crustă cu o porozitate de 20%. Apoi a fost supusă unei perioade de bombardament intens – o perioadă numită bombardament lunar puternic, care a avut loc între 4,3 miliarde și 3,8 miliarde de ani în urmă.

Pe măsură ce craterele mai vechi au fost lovite de noile impacturi, suprafața lunară a devenit mai compactă. În prezent, suprafața lunară este poroasă doar în proporție de aproximativ 10%.

Prin aceste simulări, echipa a estimat că numărul total de impacturi este aproximativ dublu față de numărul de cratere care există astăzi pe suprafața sa.

Studiul a fost publicat în revista Nature Geoscience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

China se pregătește să cucerească Luna, bănuiește NASA

Luna lui Pluto are un pol nordic roșiatic și misterios, iar cercetătorii ar fi aflat, în sfârșit, de ce

Craterul rachetei prăbușite pe Lună a fost găsit de astronomi

Energie nucleară pe Lună. NASA anunță planurile pentru sistemul de alimentare cu energie al misiunilor Artemis