„Oceanul furtunilor”. Misiunea Chang’e-5 a găsit dovezi ale existenței unei surse de apă pe Lună

Probele din Oceanus Procellarum de pe Lună, un vechi bazalt de mare al cărui nume se traduce prin „Oceanul furtunilor”, ar putea calma cel puțin o furtună științifică: sursa apei lunare.

Sonda lunară chineză Chang’E-5 a furnizat în 2020 prima confirmare definitivă în timp real, la fața locului, a semnalului de apă din rocile și solul bazaltului prin intermediul analizei spectrale de la bord. Constatarea a fost validată prin analiza de laborator a mostrelor pe care modulul de aterizare le-a returnat în 2021. Acum, echipa Chang’E-5 a determinat de unde provine apa.

• Sateliții lui Elon Musk ar putea distruge câmpul magnetic al Pământului
• Ce culoare aveau cele mai vechi molecule colorate de pe Pământ?

Cercetătorii și-au publicat rezultatele în Nature Communications.

„Pentru prima dată, rezultatele analizelor de laborator ale probelor returnate de pe Lună și datele spectrale obținute în urma studiilor de pe suprafața lunară au fost folosite împreună pentru a examina prezența, forma și cantitatea de apă din probele lunare”, a declarat co-autorul LI Chunlai de la Observatoarele Astronomice Naționale ale Academiei Chineze de Științe (NAOC).

„Rezultatele răspund cu exactitate la întrebarea privind caracteristicile de distribuție și sursa apei în zona de aterizare Chang’E-5 și oferă un adevăr de bază pentru interpretarea și estimarea semnalelor de apă în datele de sondaj prin teledetecție.”

Indicii despre formarea și evoluția Lunii și Sistemului Solar

Chang’E-5 nu a observat râuri sau izvoare lunare. Mai degrabă, modulul de aterizare a identificat, în medie, 30 de părți de hidroxil pe milion în rocile și solul de pe suprafața Lunii. Moleculele, alcătuite dintr-un atom de oxigen și unul de hidrogen, sunt principalul ingredient al apei, precum și cel mai frecvent rezultat al reacției chimice a moleculelor de apă cu alte materii, scrie EurekAlert. În ciuda faptului că reprezintă ceea ce LI a numit „capătul slab al caracteristicilor de hidratare lunară”, hidroxilul este pentru apă ceea ce fumul este pentru foc: o dovadă.

Probele au fost colectate în timpul celei mai fierbinți părți a zilei lunare, la temperaturi apropiate de 90°C, când suprafața ar fi cea mai uscată. Momentul coincide, de asemenea, cu vânturile solare scăzute, care pot contribui la hidratare la o putere suficient de mare. Chiar și în astfel de condiții, semnalele de hidratare au fost observate totuși – așa că, s-au întrebat cercetătorii, de unde au apărut?

Detectate pentru prima dată de spectrometrul mineralogic lunar de la bordul modulului de aterizare în 11 mostre de rocă și sol și confirmate ulterior de cinci analize de laborator suplimentare în mai multe părți pe opt dintre mostre, s-a constatat că hidroxilul provine din două surse diferite.

O mică parte a apărut în materialul sticlos realizat de vânturile solare care au interferat cu suprafața lunară, la fel ca într-o mostră Apollo 11 colectată în 1971 și analizată la începutul anilor 2000. Dar proba Chang’E-5 conținea doar o treime din cantitatea de sticlă cu un conținut de hidroxil, generată de vânturile solare, ca în cazul probei Apollo.

„Apa, un suport pentru viitoarele resurse umane pe Lună”

Acest lucru sugerează că vântul solar a contribuit în continuare, deși slab, la conținutul de hidroxil observat în locul de aterizare Chang’E-5. Cea mai mare parte a hidroxilului din probele Chang’E-5 era conținută în apatită, un mineral cristalin, bogat în fosfați, care se găsește în mod natural pe Lună, precum și pe Pământ.

„Acest exces de hidroxil este autohton, demonstrând prezența apei interne de origine lunară în probele lunare Chang’E-5 și faptul că apa a jucat un rol important în formarea și cristalizarea magmei bazaltice lunare târzii”, a declarat LI, referindu-se la compoziția locului de aterizare a lui Chang’E-5 în bazaltul mare din Oceanus Procellarum.

„Prin investigarea apei lunare și a sursei sale, învățăm mai multe despre formarea și evoluția nu doar a Lunii în sine, ci și a Sistemului Solar. În plus, se așteaptă ca apa lunară să ofere suport pentru viitoarele resurse umane pe Lună„.

Cercetătorii planifică explorări lunare ulterioare cu succesorii lui Chang’E-5, Chang’E-6 și Chang’E-7. Potrivit lui LI, ei vor continua să cerceteze apa lunară prin intermediul teledetecției, al detectării la fața locului și al analizelor de laborator pentru a înțelege mai bine sursa, distribuția și variația temporală a apei lunare, inclusiv a gheții polare.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Sursa apei de pe Lună ar putea fi mai complexă decât credeam. Noi indicii despre înghețurile vulcanice antice

Tuburile de lavă de pe Lună, un „loc ideal pentru a păstra în siguranță viitorul omenirii”

Vulcanii antici, sursă de apă pentru astronauți pe Lună? Indicii cruciale pentru viitoarele baze lunare

Cercetătorii au început să studieze mostrele lunare colectate de Apollo 17 acum 50 de ani. Ce secrete ascund?