Palatul Băncii Marmorosch Blank, hotel de cinci stele (DOCUMENTAR)

Palatul Băncii Marmorosch Blank a fost sediul Băncii Marmorosch Blank în perioada interbelică. Acesta a fost ridicat între anii 1915-1923, după planurile arhitectului Petre Antonescu.

Edificiul este construit într-o tendință neoromânească formată din mai multe stiluri: bizantine, gotice, moldovenești. În interior, palatul a fost decorat în stilul neoromânesc de către Cecilia Cuțescu-Storck. În anul 1993, după un proiect al arhitectului Tiberiu Boitan, clădirea a fost extinsă spre centrul vechi.

• Prețul la aluminiu a atins niveluri record pe fondul crizei din Orientul Mijlociu
• Averile ascunse ale celor mai bogați oameni ai planetei. Ce dezvăluie un nou raport?

Banca Marmorosch, Blank & Co. a fost o bancă istorică românească înființată în 1848 de către Iacob Marmorosch. Acesta s-a asociat cu Mauriciu Blank și au pus bazele noii bănci.

Banca a avut sediul în Palat. Este cunoscută pentru importanța pe care a avut-o, la începutul anilor 1920, pentru implicarea în politica românească, dar și pentru răsunătorul ei faliment din 1931. A fost desființată în 1948.

Banca Marmorosch este una din cele mai vechi bănci din România, fondată inițial în 1848, sub formă de casă de bancă, în contextul renașterii politice și naționale a țării. La început, sediul ei era într-o căsuță care se afla într-un vechi cartier din București.

În 1905, banca a fost transformată în societate pe acțiuni, cu un capital social de 8.000.000 de lei. În plus, capitalul a fost sporit până la 125.000.000 de lei. Banca avea relații de afaceri cu grupări bancare de renume din afara țării: germane, austriece, franceze și americane. Banca era folosită de către acestea drept canal principal pentru pătrunderea capitalurilor occidentale în economia României.

Așa se face că în anii 1920, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În anul 1923, banca avea 25 de sucursale în Regat și patru în străinătate, la Paris, Istanbul, Viena și New York. Mai mult decât atât, controla peste 100 de firme prin intermediul cărora era puternic legată de marile companii din fosta tabără a Aliaților din Primul Război Mondial.

Citește continuarea pe Gândul!