Dinții au evoluat din solzi care au migrat de pe corp în gură

Originile dinților sunt dezbătute de foarte mult timp. Unii strămoși pești aveau structuri asemănătoare dinților pe piele, cunoscute sub numele de denticuli dermici (unii având „dinți” chiar pe globii oculari), așa că cercetătorii s-au întrebat: dinții au evoluat din solzi care au migrat de corp în gură sau invers?

„Originea dentiției bucale a fost o dezbatere interesantă”, au scris autorii unui studiu publicat în Journal of Anatomy.

• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii
• Ce efect are activitatea umană asupra apelor din Arctica?

Se pare că dezbaterea între ipotezele „din exterior spre interior” sau „din interior spr exterior” pentru apariția dinților a fost soluționată în urma investigațiilor asupra peștilor-fierăstrău antici, Ischyrhiza mira, găsiți în formațiunile stâncoase din New Jersey. Iar cercetarea sugerează că dinții au evoluat din solzi care au migrat de la exterior către interior.

Dinții au evoluat din solzi și s-au mutat în gură

Dinții îndeplinesc două funcții cheie în viața majorității animalelor: hrănire sau luptă. Peștii-fierăstrău sunt deosebit de interesanți, deoarece rostrurile lor lungi sunt căptușite cu denticule ciudate, care par ca și cum ar putea acționa exact ca dinții reali în cel puțin una dintre funcțiile lor principale.

Pentru a obține o imagine mai clară a funcției acestor structuri ascuțite, precum și a celor care stau pe piele și în gură, cercetătorii au decis să se uite la compoziția histologică a dinților. Folosind tehnici de gravare cu acid și microscopia electronică cu scanare, ei au reușit să identifice faptul că structurile ascuțite din gură erau „considerabil mai complexe” decât denticulele din alte părți ale corpului.

De ce? Pentru că mâncatul este o acțiune destul de stresantă, mai ales atunci când mănânci pradă vie. Prin urmare, se arată că cu cât structurile sunt supuse unor solicitări mai mari, cu atât este mai mare presiunea mediului pentru adaptare.

„Complexitatea micro-structurală crescută observată în dentiția rechinului-fierăstrău este probabil un răspuns adaptat pentru a rezista stresului mecanic asociat cu hrănirea”, au scris autorii.

Evoluția denticulelor

Faptul că denticulele rostrale și dentare sunt supuse unor forțe mai mari decât cele care se găsesc în general pe piele, în special cele aflate la vârful botului unui animal, ar putea explica probabil de ce aceste structuri sunt mai complexe. Solicitările mecanice asociate cu mestecatul, mușcatul, sfâșierea și autoapărarea probabil explică, cel puțin în cazul Ischyrhiza mira, de ce acestea sunt mai complexe.

Prin urmare, este de înțeles că structurile mai simpliste existau în punctul de origine unde s-a experimentat mai puțină solicitare mecanică. Pe măsură ce aceste structuri s-au mutat în gură și au căpătat mai multă responsabilitate, structurile lor interne s-au adaptat ca răspuns, scrie IFL Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum se apără lichenii de metalele toxice și de aciditatea ridicată?

Milioanele de epave din oceanele lumii schimbă viața din adâncul apelor

Un nou studiu dezvăluie modul în care animalele văd. În ce culori percep lumea?

Forme de viață, ascunse sub vastul platou de gheață din Antarctica. Peste ce au dat cercetătorii din greșeală?