Adam și Eva, cuplul original sau părinții rasei umane

În Biblie există două relatări ale creației lor. Potrivit istoriei preoțești din secolul al V-lea sau al VI-lea î.Hr., Dumnezeu, în a șasea zi a Creației, a creat toate creaturile vii și, „după chipul Său”, pe om, atât „bărbat cât și femeie”.

Apoi, Dumnezeu a binecuvântat cuplul, le-a spus să fie „roditori și să se înmulțească” și le-a dat stăpânire peste toate celelalte ființe vii.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

Potrivit narațiunii Yahwiste din secolul al X-lea î.Hr., Dumnezeu, sau Yahweh, l-a creat pe Adam într-un moment în care pământul era încă gol, formându-l din țărâna pământului și suflându-i „în nări suflare de viață”. Apoi, Dumnezeu i-a dat lui Adam Grădina Edenului primordială pentru a o îngriji, dar, sub pedeapsa cu moartea, i-a poruncit să nu mănânce din fructul ,,pomului cunoașterii binelui și răului”.

Ulterior, pentru ca Adam să nu fie singur, Dumnezeu a creat alte animale, dar, considerându-le insuficiente, l-a adormit pe Adam, a luat de la el o coastă și a creat o nouă tovarășă, Eva. Cei doi au fost persoane inocente până când Eva a cedat ispitelor șarpelui malefic, iar Adam i s-a alăturat și a mâncat împreună cu ea fructul interzis, moment în care amândoi și-au recunoscut goliciunea și au îmbrăcat frunze de smochin ca îmbrăcăminte.

În Biblie există două relatări ale creației

Imediat, Dumnezeu a recunoscut fărădelegea lor și le-a proclamat pedepsele – pentru femeie, durerile nașterii și subordonarea față de bărbat, iar pentru bărbat, relegarea pe un pământ blestemat cu care trebuie să muncească și să transpire pentru a-și asigura subzistența.

Primii lor copii au fost Cain și Abel. Abel, paznicul de oi, era foarte apreciat de Dumnezeu și a fost ucis de Cain din invidie. Un alt fiu, Seth, s-a născut pentru a-l înlocui pe Abel. Adam și Eva au avut și ,,alți fii și fiice”, iar moartea a venit pentru Adam la vârsta de 930 de ani.

Biblia ebraică, sau Vechiul Testament creștin, nu se referă în altă parte la povestea lui Adam și a Evei, cu excepția referinței pur genealogice. Aluzii apar în cărțile apocrife (cărți foarte apreciate, dar necanonice pentru evrei și protestanți; cărți pentru romano-catolici și ortodocși).

Povestea a fost mai populară printre scriitorii pseudopigrafelor (cărți necanonice pentru toate tradițiile), care includ Viața lui Adam și a Evei, povestită cu multă înfrumusețare.

Primii copii ai lui Adam și ai Evei

În Noul Testament creștin, Adam este o figură de o oarecare importanță teologică în scrierile pauline. Pavel îl vede pe Adam ca pe un precursor al lui Hristos, ,,un tip al Celui ce avea să vină”. Așa cum Adam a inițiat viața umană pe pământ, tot așa Hristos inițiază noua viață a omenirii.

Din cauza păcatului lui Adam, moartea a venit peste toți. Datorită neprihănirii lui Hristos, viața este dată tuturor. Astfel, în teologia lui Pavel, păcatul lui Adam, și nu nerespectarea Legii lui Moise, a fost cel care i-a făcut pe oameni păcătoși.

În teologia creștină de mai târziu, conceptul de păcat originar s-a impus – un păcat în care omenirea a fost ținută captivă de la Căderea lui Adam și a Evei. Doctrina s-a bazat pe Scriptura paulină, dar nu a fost acceptată de o serie de secte și interpreți creștini, în special în rândul acelor creștini care consideră povestea lui Adam și a Evei mai puțin un fapt și mai mult o metaforă a relației dintre Dumnezeu și om.

Păcatul lui Adam a fost doar al lui?

În versiunea coranică a poveștii lui Adam și a Evei, Allah (Dumnezeu) l-a creat pe Adam din lut, dar l-a înălțat cu o asemenea cunoaștere încât îngerilor li s-a poruncit să se prosterneze în fața lui. Cu toate acestea, Iblīs (Satana) i-a ispitit atât pe Adam, cât și pe ,,soția” sa în Grădină, să mănânce din fructul interzis, scrie Britannica.

Allah i-a trimis apoi pe pământ, unde urmașii lor au fost condamnați să trăiască ca dușmani, dar Allah, fiind milostiv, le-a oferit lui Adam și urmașilor săi călăuzirea veșnică dacă îl vor urma doar pe el, nu și pe Satana.

Conform învățăturilor Qurʾānice, păcatul lui Adam a fost doar al lui și nu i-a făcut pe toți oamenii păcătoși. Adam era responsabil pentru propriile acțiuni, la fel ca și progeniturile sale pentru ale lor.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un studiu astronomic a dovedit că un pasaj din Biblie ar putea fi adevărat

O Biblie în miniatură, descoperită la Biblioteca Centrală din Leeds. Care este povestea sa?

Manualul „biblie” după care psihiatrii americani stabilesc diagnosticele bolnavilor se dovedeşte a avea mari probleme

Marele Zimbabwe, capitala unui regat necunoscut. Ar fi putut fi orașul mitic Ophir din Biblie?