Test de cultură generală. Ce măsoară contorul Geiger?

Contoarele Geiger folosesc procesul natural de ionizare pentru a detecta și măsura nivelurile de radiații.

Un contor Geiger, cunoscut și sub numele de tub Geiger-Muller, este un instrument ieftin și util, utilizat pentru a detecta și măsura rapid radiațiile.

• Cercetătorii sugerează să încercăm experiențe noi atunci când simțim că timpul ne scapă printre degete
• Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului

Există două tipuri de radiații, neionizante și ionizante. Radiațiile neionizante, cum ar fi microundele, au suficientă energie pentru a scutura atomii, dar nu suficient de multă pentru a le desprinde electronii și a le schimba compoziția.

Pe de altă parte, radiațiile ionizante pot deposeda atomii de electronii lor, într-un proces numit ionizare. Ca urmare, se formează o pereche de ioni – un atom încărcat pozitiv și un electron încărcat negativ. Un contor Geiger exploatează procesul natural de ionizare pentru a detecta și măsura radiațiile. Dispozitivul găzduiește un gaz stabil în interiorul camerei sale.

Atunci când este expus la particule radioactive, acest gaz se ionizează. Acest lucru generează un curent electric pe care contorul îl înregistrează pe o perioadă de 60 de secunde.

Un instrument ieftin și util

Există mai multe tipuri diferite de particule radioactive care cauzează ionizare, cunoscute ca radiații alfa, beta sau gama. Cu toate acestea, contoarele Geiger nu pot face diferența între diferitele tipuri de radiații.

Expunerea la radiații ionizante poate fi dăunătoare pentru sănătatea umană. Atunci când acest tip de radiație intră în contact cu moleculele de ADN din celulele vii, natura sa energetică poate perturba, deteriora sau altera ADN-ul. Expunerea de scurtă durată la unele forme de radiații, cum ar fi razele X pentru examinările medicale, nu provoacă riscuri imediate pentru sănătate.

Cu toate acestea, expunerea prelungită poate duce la mutații în ADN și poate produce cancere. Așadar, contoarele Geiger sunt un instrument neprețuit pentru evaluarea unei potențiale surse de radioactivitate

Tipuri de radiații ionizante

Particulele de radiație alfa conțin doi protoni și doi neutroni, cum ar fi nucleul unui atom de heliu. Ele sunt grele și se mișcă lent și pot fi blocate de o bucată de hârtie sau de un strat subțire de piele. Acest lucru le face semnificativ mai puțin periculoase decât alte tipuri de radiații.

Particulele de radiații beta sunt electroni de mare energie. Acestea sunt particule relativ ușoare, aproximativ o miime din masa unui proton. Sursele naturale de radiații beta sunt elementele care se dezintegrează radioactiv, cum ar fi uraniul sau actiniul.

Radiațiile gamma, denumite și raze gamma, sunt o formă de radiație electromagnetică similară cu razele X. Emite fotonii (particule de radiație electromagnetică) cu cea mai mare energie din spectrul electromagnetic. Razele gamma sunt foarte penetrante și pot trece cu ușurință prin corp pentru a provoca daune.

Cum a fost creat contorul Geiger?

Contorul Geiger a fost conceptualizat și proiectat de fizicienii germani Hans Wilhelm Gieger și de fizicianul britanic Ernest Rutherford, în 1908. Creația lor inițială putea detecta doar particule alfa.

Cei doi și-au folosit contorul pentru a studia particulele alfa și, în 1911, au publicat rezultatele mai multor experimente revoluționare, cum ar fi experimentul cu folia de aur, care a dezvăluit în cele din urmă lumii nucleul atomilor.

Între 1925 și 1928, Geiger și doctorandul său Walter Muller au îmbunătățit sensibilitatea contorului pentru a detecta toate tipurile de radiații ionizante.

Designul contorului Gieger-Muller a rămas relativ neschimbat în contoarele Gieger utilizate astăzi, scrie LiveScience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Muzeul contorului. Istoria acestor dispozitive electrice, prezentată pentru prima dată la Bucureşti

Contorul „deştept” care îţi spune cât consumi (VIDEO)

Telefonul mobil care “contorizeaza” exercitiul fizic

Ameca, robotul de la Engineered Arts, a vorbit cu inginerii săi despre pericolul roboților umanoizi