Cum se scarpină peștii, având în vedere că nu au mâini?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Imaginează-ți că ești un ton cu aripioare galbene în mijlocul oceanului, departe de orice țărm, și la un moment dat simți o mâncărime la ochi. Nu știi dacă este o zgârietură care se vindecă sau un mic crustaceu care s-a rătăcit, dar asta contează mai puțin. Ce faci în această situație? Cum se scarpină peștii?

În timp ce analizau cu atenție mii de ore de videoclipuri care arată cum își desfășoară viața locuitorii oceanului, cercetătorii Christopher Thompson și Jessica Meeuwig au descoperit cum se scarpină peștii. Răspunsul este destul de neobișnuit: folosind rechini.

Într-o nouă cercetare, publicată în PLOS One, cei doi oameni de știință au descoperit că peștii care trăiesc în oceanul deschis, cum ar fi tonul, folosesc rechinii pentru a se scărpina.

Cum se scarpină peștii și de ce o fac?

Scărpinatul poate elimina paraziții, pielea moartă și alți iritanți. Acești pești găzduiesc o gamă variată de paraziți, dar mediul lor le oferă puține opțiuni de îndepărtare a acestora.

Cercetarea a înregistrat interacțiuni de scărpinare între mai multe specii de pești și rechini din Oceanele Pacific, Indian și Atlantic. S-a descoperit că peștii preferă să se scarpine de rechini, mai degrabă decât de alți pești. Mărimea a avut și ea o influență, peștii mai mici fiind mai puțin probabil să se scarpine de rechinii mai mari, probabil din cauza riscului de a fi mâncați.

De ce sunt folosiți rechinii pentru scărpinat?

Pielea de rechin este alcătuită din structuri mici asemănătoare dinților numite denticuli dermici. Pielea rechinilor se simt precum șmirghelul (și în vremurile preindustriale era folosită în același scop), făcând-o o suprafață deosebit de potrivită pentru scărpinat.

S-a descoperit că peștii aveau tendința de a-și scărpina capul și părțile laterale mai mult decât alte părți ale corpului. Aici se găsesc multe dintre zonele cel mai puternic afectate de paraziți: ochii, nările, branhiile și sistemul de linii laterale de pe corpul unui pește.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că speciile de pești diferă în ceea ce privește modul în care se scarpină. Tonii sunt destul de ordonați, aliniindu-se în spatele rechinului și atingând pe rând coada. În schimb, somonul Hawaiian este de nestăpânit, formând un banc în jurul jumătății din spate a rechinului și repezindu-se pe rând să se lovească de corpul acestuia.

La ce ne ajută să studiem cum se scarpină peștii?

Acest comportament a fost observat în timpul analizei a mii de ore de videoclipuri subacvatice realizate cu sisteme de camere cu momeală lăsate să plutească pe mare. Fiecare dintre indivizii observați a fost identificat, numărat și măsurat.

Aceste date sunt importante pentru a determina tendințele unei populații. Însă în cadrul analizei s-a observat și cum se scarpină peștii.

Mai întâi a fost observat un imens ton cu aripioare galbene apropiindu-se din spate de un rechin mătăsos și frecându-se ușor de coada acestuia înainte de a pleca. La scurt timp după aceasta, o interacțiune similară a fost observată între alți doi protagoniști.

În total, au fost înregistrate și documentate astfel de interacțiuni între numeroase alte specii diferite de pești și de rechini din toate oceanele.

Acest comportament are implicații mult mai profunde

Oceanul deschis este cel mai mare habitat de pe planetă, dar este dificil de studiat.

Prin urmare, există foarte puține observații directe ale comportamentului natural al animalelor în oceanul deschis. Interacțiunile dintre aceste animale nu sunt interesante doar pentru că nu le-am mai văzut, ci și datorită posibilelor implicații.

Îndepărtarea paraziților are beneficii clare, iar animalele mai curate au mai multe șanse să se reproducă și să-și transmită genele generației următoare. Acești pești sunt cei care beneficiază de pe urma scărpinării de rechini.

Acest lucru ridică următoarea întrebare: ce s-ar întâmpla dacă numărul rechinilor ar deveni prea mic pentru ca peștii să-și mai găsească „instrumente” de scărpinat? Ar exista o pierdere netă de sănătate la acești pești?

Aceasta este o întrebare importantă, având în vedere declinul rapid al populațiilor de rechini în oceanul global. Unele specii au scăzut cu până la 92% în largul coastei Queensland a Australiei.

Declinul continuu al populațiilor de rechini ar putea avea efecte secundare prin pierderea unor relații precum cele descrise aici.

Este nevoie de protejarea a cât mai multor arii marine

Scărpinarea a fost observată doar în regiuni îndepărtate, cu populații relativ sănătoase de rechini și toni mari, ambele fiind exploatate intens în alte zone. Locațiile îndepărtate oferă o fereastră către funcționarea ecosistemelor intacte și către lucrurile ciudate și sălbatice care se întâmplă în ocean, dintre care încă nu le-am descoperit pe toate.

S-a demonstrat că ariile marine protejate conservă comportamentele la rechini și pești. Introducerea mai multor astfel de zone ar putea ajuta la restabilirea și păstrarea acestor comportamente.

Cercetătorii vor continua să studieze apele îndepărtate și regiunile greu accesibile.

Această lucrare poate dezvălui alte specii implicate în aceste interacțiuni sau alte comportamente interesante cu implicații de conservare, scrie Science Alert.

Vă recomandăm să citiți și:

Întregul lanț trofic se prăbușește, avertizează cercetătorii!

O nouă lege a naturii! Șoarecii cresc mai mari pe partea mai ploioasă a munților

Reintroducerea bizonilor crește diversitatea plantelor și rezistența la secetă, arată un studiu

O nouă știință dezvăluie relațiile om-natură din trecut. Cum ne ajută în lupta cu schimbările climatice?