O nouă lege a naturii! Șoarecii cresc mai mari pe partea mai ploioasă a munților

Șoarecii cresc mai mari pe partea ploioasă a Anzilor decât pe partea mai uscată, iar diferența poate dezvălui o lege a naturii neobservată anterior.

Când cercetătorii au studiat craniile a 450 de șoareci Abrothrix hirta, au crezut că cei din partea de vest erau atât de mari deoarece reprezentau specii diferite. În schimb, ceea ce au descoperit a fost o probabilă nouă lege biologică.

• Ultima rudă a păsării dodo, observată într-o pădure tropicală îndepărtată din Samoa
• Raritate: au fost filmate molii hrănindu-se cu lacrimi de elan

Carl Bergmann a venit cu observația că animalele de la latitudini mai mari sunt mai mari decât cele din regiunile ecuatoriale.

„Dar cum rămâne cu elefanții foarte tropicali și cu hipopotamii?”, te-ai putea întreba; însă Bergmann se referea la diferențele apărute în cadrul aceleiași specii, nu între două specii diferite.

Aproape două secole de cercetări au confirmat ceea ce este acum cunoscut sub numele de Regula lui Bermann, iar motivul îl cunoaștem. Animalele mai mici au o suprafață mai mare față de masa corporală, ceea ce înseamnă că pierd energie mai repede, lucru benefic acolo unde este cald și o piedică în climatele reci.

O nouă posibilă lege a naturii

Dr. Noé de la Sancha, de la Field Museum, și coautorii cred că este posibil să fi găsit o nouă versiune, care să se aplice nu la temperatură, ci la precipitații, pe care au prezentat-o în Journal of Biogeography.

„Există o grămadă de reguli ecogeografice pe care oamenii de știință le folosesc pentru a explica tendințele pe care le vedem repetându-se în natură. Cu această lucrare, cred că am găsit una nouă: efectul de umbră pluviometrică poate provoca modificări de dimensiune și formă la mamifere”, a spus de la Sancha.

Umbrele pluviometrice apar atunci când vânturile de deasupra munților vin constant dintr-o direcție, captând o mulțime de vapori de apă din oceane sau pădurile tropicale. Pantele munților împing norii în sus în aer mai rece, făcându-i să elimine cea mai mare parte a apei pe care o transportă.

Când norii au trecut de munți, au mai rămas foarte puțini vapori de apă. În consecință, partea cu vânt a munților poate fi foarte umedă, în timp ce cealaltă parte este uscată.

Aceasta este o caracteristică geografică atât de răspândită încât este adesea predată în liceu, dar efectul asupra animalelor de acolo este mai puțin cunoscut.

Șoarecii cresc mai mari în părțile ploioase ale munților

Dr. Pablo Teta, de la Museo Argentino de Ciencias Naturales, nu a căutat să descopere un principiu biogeografic larg; el încerca să studieze niște șoareci trecuți cu vederea.

„Sunt niște animăluțe foarte drăguțe, au burticile albe și moi. Trăiesc în munți, ceea ce le face unice, dar se găsesc și la altitudini mai joase. În general, nu sunt foarte bine studiate”, a spus de la Sancha.

Teta a observat, cu ajutorul a 450 de cranii, că șoarecii cresc mai mari în anumite locuri, dar ADN-ul mitocondrial a indicat că este puțin probabilă prezența mai multor specii. Deși craniile au fost luate de la peste 19 grade latitudine, regula lui Bergmann a avut doar un efect minor asupra dimensiunii. Autorii au încercat să investigheze o serie de alte variabile din locațiile din care au fost colectate craniile; de departe, cea mai importantă era longitudinea.

În timp ce preda o lecție de ecologie despre efectul umbrei pluviometrice, de la Sancha și-a amintit că Anzii sunt un astfel de exemplu și a realizat că șoarecii cresc mai mari pe partea ploioasă. „Pe unii munți, diferența este extremă. Pe o față poate fi o pădure tropicală, iar cealaltă parte este aproape deșert”, a spus de la Sancha.

De ce șoarecii cresc mai mari doar pe o parte a muntelui?

Investigațiile ulterioare au confirmat că suspiciunea lui a fost o aplicare a „regulii resurselor”, care spune că membrii unei specii cresc mai mari acolo unde hrana și alte resurse sunt mai abundente. Mai multă ploaie pe partea de vest a munților înseamnă mai multă viață vegetală, ceea ce duce la șoareci mai mari. Ar putea părea evident, dar potrivit lui de la Sancha, nimeni nu a găsit până acum o legătură între umbrele pluviometrice și dimensiunea mamiferelor, scrie IFL Science.

Dacă șoarecii se dovedesc a fi singura specie la care umbrele pluviometrice au acest efect, echipa va fi descoperit o curiozitate, dar dacă studiile suplimentare vor produce un tipar, acesta ar putea fi considerat într-o zi o regulă de aceeași importanță ca cea a lui Bergmann.

„Munții acoperă aproximativ 22% din suprafața terestră a planetei”, așa că există o mulțime de teritoriu ce poate fi influențat de acest efect, se arată în lucrare.

Impactul schimbărilor climatice

Însă toată geografia de astăzi se situează într-o altă umbră: cea a schimbărilor climatice. Nimeni nu știe ce se va întâmpla cu acești șoareci, dar tiparele de ploaie se schimbă, iar animăluțele ar putea avea de suferit. Asta pe lângă faptul că animalele ar putea fi forțate să tot urce din cauză căldurii. „La un moment dat, rămâi fără munte”, spune de la Sancha.

Anzii sunt suficient de înalți pentru a le oferi șoarecilor suficient spațiu, dar fără mai multe studii nu vom ști dacă sunt încă o specie amenințată.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce oamenii dorm mai puțin decât primatele? Iată cele mai noi teorii în domeniu

Peșterile antice de lavă din Hawaii sunt pline de forme de viață misterioase

Schimbările climatice, în mâinile lor. Cine sunt cei 10 actori financiari care dețin cheia?

Tot mai mulți oameni mușcați de șerpi exotici în Marea Britanie. Ce se întâmplă?