Legăturile dintre două mari puteri antice, dezvăluite de rămășițele unei maimuțe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Rămășițele scheletice ale unei maimuțe păianjen – văzută ca o curiozitate exotică în Mexicul pre-hispanic – aduc cercetătorilor o nouă dovadă a legăturilor socio-politice dintre două puteri antice, anume orașul vechi aztec Teotihuacán din Mexic și conducătorii indigeni mayași.

Descoperirea a fost făcută de Nawa Sugiyama, un arheolog antropolog de la UC Riverside și de către o echipă de arheologi și antropologi, care, începând cu 2015, au efectuat săpături la Complexul Plaza of Columns din Teotihuacán, Mexic.

Rămășițele altor animale au fost descoperite, de asemenea, precum și mii de fragmente de picturi murale în stil mayaș și peste 14.000 de cioburi de ceramică de la un mare ospăț. Aceste piese au o vechime de peste 1.700 de ani, potrivit Phys.org.

Maimuța păianjen, un liant diplomatic între Teotihuacán și conducătorii indigeni mayași

Maimuța păianjen este cea mai veche dovadă a captivității primatelor, a transferului și a diplomației cadourilor între orașul aztec Teotihuacán și mayași. Această descoperire permite cercetătorilor să pună cap la cap dovezi ale interacțiunilor de înaltă diplomație și demontează convingerile anterioare conform cărora prezența mayașilor în Teotihuacán era limitată la comunitățile de migranți, a declarat Sugiyama, care a condus cercetarea.

„Teotihuacán a atras oameni de peste tot. A fost un loc unde oamenii veneau să facă schimb de bunuri, proprietăți și idei. A fost un loc al inovației. Descoperirea maimuței păianjen ne-a permis să descoperim legături realocate între Teotihuacán și liderii mayași. Maimuța păianjen a adus la viață acest spațiu dinamic, descris în arta murală. Este interesant să putem reconstrui această istorie vie”, a spus Sugiyama.

Cercetătorii au analizat scheletul până la cunoașterea animalului care a trăit odinioară

Cercetătorii au aplicat o abordare arheometrică bazată pe mai multe metode (zooarheologie, izotopi, ADN antic, paleobotanică și datare cu radiocarbon) pentru a detalia viața acestei femele de maimuță. Animalul avea, probabil, între cinci și opt ani la momentul morții.

Rezultatele examinării a doi dinți, caninii superiori și inferiori, indică faptul că maimuța păianjen din Teotihuacán mânca porumb și ardei iute, printre alte alimente. Chimia osoasă, care oferă informații despre regimul alimentar și informații despre mediu, indică cel puțin doi ani de captivitate. Înainte de a ajunge în Teotihuacán, aceasta a trăit într-un mediu umed, hrănindu-se în principal cu plante și rădăcini.

„Acest lucru ne ajută să înțelegem principiile diplomației, să înțelegem cum s-a dezvoltat urbanismul… și cum a eșuat. Teotihuacán a fost un sistem de succes timp de peste 500 de ani, înțelegerea rezilienței din trecut, punctele sale forte și punctele slabe sunt relevante în societatea de astăzi. Există multe asemănări între atunci și acum. Lecțiile pot fi văzute și modelate din societățile din trecut; acestea ne oferă indicii pe măsură ce avansăm în cunoaștere”, a mai spus Sugiyama.

Vă mai recomandăm și:

O specie de maimuțe capucin are un risc mai mare de dispariție decât se credea

Cercetătorii au testat dacă maimuțele ar putea scrie Shakespeare. Ce s-a întâmplat?

Maimuțe din India descoperite într-un cimitir egiptean din secolul al doilea

Un studiu de amploare aduce o veste bună şi una rea despre fauna de gorile şi primate din Africa ecuatorială