John Nash, matematicianul schizofrenic laureat al Premiului Nobel

John Forbes Nash a fost o minte sclipitoare, un geniu al matematicii și economiei atins de schizofrenie paranoidă. A fost prima persoană suferind de schizofrenie laureată la Premiul Nobel (acordat în 1994, pentru Economie).

A fost specializat în domeniile teoriei jocului, utlizată cu succes în economie și în negocieri, a teoriei geometriei diferențiale și a ecuațiilor diferențiale parțiale. Atunci când s-a înscris la facultate, în scrisoarea de recomandare primită de la profesorul său scria simplu: acest om este un geniu.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Personalitatea, viața și realizările lui John Nash au fost evocate într-o carte care, mai târziu, a inspirat filmul A beautiful mind (2001), în regia lui Ron Howard, cu Russell Crowe în rolul principal, film care din opt nominalizări la Oscar a primit patru premii.

Singuratic și studios

Născut în 1928, la Bluefield, West Virginia, SUA, Nash s-a manifestat încă de mic într-un mod… altfel. Avea un intelect de excepție, dar era introvertit. Evita cercurile de prieteni, preferând să se joace și chiar să studieze singur. Într-o perioadă, părinții îi angajaseră meditator pentru a învăța de acasă.

Nash primea atenția și susținerea familiei în tot ceea ce făcea, punându-i-se la dispoziție o serie de enciclopedii și cărți de știință. La 14 ani, și-a arătat pentru prima dată interesul pentru matematică, una dintre cărțile care l-au inspirat profund fiind Man of Mathematics a lui ET Bell.

Student la Princeton

După absolvirea liceului, atunci când s-a înscris pentru studii superioare, a fost admis la mai multe facultăți – Harvard, Princeton, Chicago și Michigan, Nash alegând Princeton, deoarece a considerat că i-au oferit cea mai bună bursă și, în plus, se afla mai aproape de orașul natal.

În timpul facultății, a început să lucreze la teoria sa despre echilibru, dezvoltând un „joc” care implica strategie și planificare, ceva ce avea să uimească tot campusul universității, Nash devenind, dintr-o dată foarte popular.

Lipsea de la cursuri considerându-se prea deștept

În perioada studenției, participa destul de rar la cursuri, motivând că acest lucru i-ar influența într-un mod mai puțin favorabil originalitatea și propria creativitate. Conștient de valoarea sa, de capacitățile de geniu de care dispunea, Nash devenise puțin arogant, puțin plin de el, dar atitudinea îi era tolerată de colegi și profesori tocmai datorită capacităților sale intelectuale deosebite.

Având în minte ambiția de a deveni cel mai mare matematician al lumii, acesta încerca să aprofundeze cât mai mult matematica, domeniu în care a realizat Teoria Încorporării Nash, prin care arăta că orice mulțime Riemann poate fi izometrică, realizată ca o submulțime a spațiului euclidian. A devenit doctor în matematică, în 1950, din 1952 a început să predea matematică în cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), atunci când i-au apărut și primele semne serioase ale bolii.

Debutul schizofreniei

Nash, având un exemplar al ziarului New York Times în mână, și-a surprins colegii în momentul în care le-a spus că în paginile publicației există mesaje transmise de extratereștri pe care el le poate descifra. Comportamentul profesorului Nash devena din ce în ce mai diferit și mai ciudat. Se credea Dumnezeu, refugiat palestinian, shogun sau..planeta Saturn. La finalul anilor 50, a fost nevoit să demisioneze din postul deținut la MIT.

În 1959, după ce a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, a trebuit să fie internat cu forța la psihiatrie din cauza comportamentului derapant.  Își imagina diverse lucruri, situații și începuse să vorbească cu personaje imaginare. A spus, la un moment dat, că dorește să devină împăratul Antarcticii. Internat fiind, Nash urma nu doar tratamente medicamentoase, dar îi erau administrate inclusiv terapii de șoc cu insulină, ceea ce a declanșat revolta colegilor săi de la Universitate care imediat au conceput o scrisoare cerând conducerii spitalului în care Nash era internat să reconsidere această practică și să facă în așa fel încât să-i protejeze mintea profesorului.

Și-a înfruntat propria boală

A urmat o perioadă de fluctuații în ceea ce privește starea de sănătate a matematicianului, cu internări și externări repetate. Erau perioade în care se simțea mai bine și perioade în care extratereștrii și mesajele lor criptate reveneau, în care auzea voci sau avea iluzii optice. Începând cu anul 1970, John F Nash refuză să mai urmeze vreun tratament și revine la Princeton. Își acceptase boala, vorbea despre ea, se lupta singur cu ea, încerca să o înțeleagă și să o învingă, învâțând și impunându-și să ignore acele voci care-i disturbau mintea.

În anul 1994 primește Premiul Nobel în Științe Economice pentru lucrarea sa de doctorat despre Teoria jocurilor.

John Nash a fost căsătorit cu Alicia de Larde cu care a avut doi copii. Alicia a fost femeia care i-a fost alături și l-a susținut în problemele sale legate de boala de care suferea, potrivit Britannica.

Renumitul matematician a murit la vârsta de 86 de ani, în 23 mai 2015, înr-un accident de mașină. John și Alice Nash se aflau într-un taxi în momentul în care șoferul autoturismului a pierdut controlul vehiculului și a intrat într-un parapet. În accident, a decedat și soția lui.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un matematician rus crede că istoria nu s-a întâmplat. Pe ce se bazează?

O problemă de șah veche de 150 de ani, rezolvată de un matematician de la Harvard

Arhimede, cel mai faimos matematician și inventator al Greciei Antice

Un matematician a rezolvat o problemă veche de 64 de ani care i-a contrariat pe mulţi