Semnele de ultim moment ce anunțau atacul japonez de la Pearl Harbor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nici bine nu se luminase de zi, pe 7 decembrie 1941, atunci când de pe șase portavioane japoneze au început să decoleze primele avioane, ce aveau să bombardeze baza navală americană Pearl Harbor din Arhipelagul Hawaii. Atacul japonez a fost lansat înaintea declarației de război. Chiar și așa, au existat două avertizări de ultim moment care ar fi putut să schimbe soarta atacului.

La începutul anilor ’30, Japonia a inițiat o serie de acțiuni expansioniste în Asia. În 1931, a invadat Manciuria, pe care au transformat-o într-un satelit. Ocuparea Manicuriei nu a fost recunoscută de Liga Națiunilor, și nici de SUA. În 1933, Japonia se retrage din Liga Națiunilor, iar trei ani mai târziu se alătură Germaniei naziste și Italiei fasciste în Pactul anti-Comintern.

În 1932, Japonia a atacat și China continentală. Acțiunile agresive ale japonezilor au stârnit îngrijorarea englezilor și americanilor, care au întreprins o serie de măsuri menite să contrabalanseze agresiunile și ascensiunea japonezilor în Asia.

După izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Japonia și-a accelerat expansiunea în China, iar în septembrie 1940 a semnat Pactul Tripartit cu Germania și Italia, prin care cele trei puteri se angajau să se opună oricărei țări care s-ar fi alăturat aliaților. Pactul era îndreptat în primul rând împotriva unei intervenții americane în război. Câteva luni mai târziu, în aprilie 1941, Japonia a încheiat un pact de neutralitate cu Rusia sovietică, ce asigura libertatea pentru forțele japoneze în operațiunile din sud. Totuși, suspicioși față de Rusia, și-au păstrat o serie importantă de divizii în Manciuria și China.

Japonezii, nemulțumiți de embargoul petrolului

Pe 24 iulie 1941, japonezii au preluat Indochina franceză, profitând de starea în care se afla Franța în acel moment. Două zile mai târziu, SUA au reacționat la această mișcare agresivă a Japoniei și au înghețat toate activele japoneze din băncile americane. La acțiunea întreprinsă de SUA s-au alăturat aproape imediat și Marea Britanie și Olanda. Comerțul cu Japonia a fost oprit, inclusiv exportul de petrol.

Japonia importa 88% din necesarul de petrol pe timp de pace, iar în momentul începerii embargoului deținea stocuri suficiente pentru trei ani de consum normal sau pentru jumătate din această perioadă în caz de război.

Discuțiile intense dintre japonezi și americani, din vara și toamna anului 1941, pentru ridicarea embargoului pe petrol, nu au dat niciun fel de rezultat. În lipsa petrolului, Japonia trebuia să își oprească agresiunile și expansiunea militară pe care o avea în plan. Tensiunile dintre cele două țări erau la apogeu.

Planurile de război

În cazul unui război împotriva SUA, Japonia intenționa până la începutul anului 1941 să utilizeze flota principală pe care o deținea în Pacificul de Sud, iar apoi să lanseze un atac asupra Insulelor Filipine. La această desfășurarea se aștepta și SUA, iar presupunerile lor au fost confirmate de ocuparea Indochinei de către Japonia.

Pe la sfârșitul anului 1940, amiralul Yamamoto, șeful marinei japoneze, a conceput un alt plan prin care dorea să îi surprindă pe americani. Ținta principală era baza navală americană de la Pearl Harbor. Pentru a nu fi detectați de marina și aviația americană, japonezii urmau a se apropia de Arhipelagul Hawaii, dinspre nord, pe căi ocolite, prin apropierea Insulelor Kurile.

Dacă atacul reușea, le deschidea calea spre invazia altor teritorii americane, britanice și olandeze din Pacific. Simultan cu atacul de la Pearl Harbor, japonezii urmau să debarce în Peninsula Malaysia, cu scopul de a ataca marea bază navală britanică din Singapore, dar și în Filipine, pentru a înfrunta forțele americane din aceste insule.

Colonelul care a reușit să spargă codul diplomatic japonez

SUA aveau o serie de informații directe din mijlocul diplomației japoneze cu privire la  discuțiile pe care liderii japonezi le purtau între ei. În vara anului 1940, colonelul William F. Friedman a reușit să spargă codul diplomatic japonez. Pe parcursul tratativelor ce au precedat războiul, SUA au cunoscut propunerile japoneze înainte ca ele să le fie comunicate. Totuși, data exactă și obiectivele ce urmau a fi atacate în timpul atacului nu au fost transmise de la Tokyo către ambasadorul japonez.

Pentru atacarea bazei americane de la Pearl Harbor, japonezii au folosit șase portavioane, cu un total de 423 de aparate, din care 360 au fost folosite în atac. Portavioanele au fost escortate de două cuirasate, trei crucișătoare, nouă distrugătoare și trei submarine, împreună cu opt tancuri petroliere, toate sub comanda amiralului Nagumo.

Țintele principale și semnele atacului de la Pearl Harbor

Țintele principale ale japonezilor la Pearl Harbor erau portavioanele americane, sperau să surprindă între trei și șase portavioane în bază. Și celelalte nave militare americane erau obiective importante, împreună cu avioanele de la sol și rezervoarele de petrol.

Pe 6 decembrie, cu o zi înainte de atac, japonezii au aflat că la Pearl Harbor nu se află niciun portavion american. Unul se găsea lângă coasta californiană, altul transporta bombardiere la Midaway, un al treilea ducea avioane de vânătoare la Wake și alte trei se aflau în Atlantic. Chiar și așa, la Pearl Harbor se găseau alte opt nave militare importante, iar japonezii au decis să le atace.

În dimineața zilei de 7 decembrie au fost două avertizări de ultim moment ce anunțau că japonezii urmau să atace Pearl Harbor. Începând cu ora 3:55, submarinele japoneze ce încercau să se infiltreze în baza navală au început să fie detectate de marina și aviația americană. Unul dintre ele a fost scufundat la ora 6:51 de distrugătoarele americane, iar altul la ora 7:00 de aviația americană. Apoi, puțin după ora 7:00, cea mai nordică stație radar din  Pearl Harbor a detectat o mare forță aeriană ce se îndrepta către insulă.

Pierderile umane de partea americană au fost considerabile

Au crezut că erau avioane americane, bombardiere B17, care trebuiau să sosească din California, deși acestea nu erau mai mult de 12 și urmau să vină din est, nu dinspre nord. Atacul japonez a început la 7:55 și a continuat până la ora 8:25. Un al doilea val de bombardamente a început la ora 8:40.

Dintre cele opt mari nave militare americane aflate în port, „Arizona”, „Oklahoma”, „West Virginia” și „California” au fost scufundate, iar „Maryland”, „Nevada”, „Pennsylvannia” și „Tennessee” au fost grav avariate. Au mai fost distruse 188 de avioane americane, iar alte 63 au fost avariate. Japonezii au pierdut doar 29 de avioane,  70 fiind avariate.

Pierderile umane de partea americană au fost considerabile, nu mai puțin de 3.425 de morți sau răniți. Pierderile japoneze nu sunt sigure, dar au fost estimate la sub o sută de morți. Atacul japonez de la Pearl Harbor a ratat însă portavioanele americane, iar acțiunea inițiată prin surprindere, fără declarație de război, a stârnit stupoare și indignare în SUA.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un marinar american, înmormântat la peste 80 de ani după ce a murit la Pearl Harbor

Agentul secret vietnamez care a spionat pentru trei țări diferite. Cine este Lai Tek?

USS Nevada, nava de război care a supravieţuit testelor cu bomba atomică şi Primului Război Mondial, a fost găsită

Top 10 teorii conspiraționiste politice care ar putea să fie adevărate