Romanii alungau spiritele morților prin magie, sugerează un mormânt străvechi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu mult înainte ca lucruri precum antibioticele să fie înțelese pe deplin, popoarele antice aveau câteva modalități destul de… inventive pentru a se proteja. Un mormânt roman antic excavat în sud-estul Turciei, care datează probabil din perioada imperială timpurie, a dezvăluit o gamă largă de practici și ritualuri de înhumare.

Strămoșii noștri erau pasionați de magie. Tatuaje care să protejeze femeile în timpul nașterii, tăblițe de blesteme sau vrăji de dragoste, fiecare avea un rol bine stabilit. Un nou studiu, realizat de arheologii care lucrează în sud-estul Turciei, a dezvăluit un exemplu de misticism antic, care este destul de ciudat chiar și pentru străbunicii noștri.

Studiul a fost publicat în jurnalul Antiquity.

„Ocazional, dovezile arheologice ne permit să aruncăm o privire dincolo de material și să pătrundem în mentalitatea oamenilor din trecut. O înmormântare prin incinerare din necropola de la Sagalassos, în sud-vestul Turciei, oferă o astfel de oportunitate, documentând practici funerare care se abat în mod clar de la alte înmormântări contemporane din sit”, au explicat autorii noului studiu, potrivit IFL Science.

Intervenții neobișnuite asupra defunctului după incinerare

Au existat mii de morminte romane antice excavate de-a lungul anilor, dintre care, acesta este unul dintre ele. Mormântul datează probabil din perioada imperială timpurie, între aproximativ 25 î.Hr. și 100 d.Hr. și, odată cu acest număr mare vine și o gamă largă de practici și ritualuri. Dar acest mormânt iese în evidență. Rămășițele incinerate au fost îngropate în loc să fie recuperate și să fie plasate într-un loc secundar. Acestea au fost înconjurate cu obiecte funerare, inclusiv cuie îndoite intenționat. În cele din urmă, rămășițele defunctului au fost sigilate în pământ sub un strat de cărămidă și var.

Niciuna dintre aceste practici nu ar fi neapărat atât de neobișnuită dacă ar fi practicată de sine stătătoare, dar împreună, acestea fac mormântul destul de neobișnuit, au scris autorii.

„În urma incinerării, observăm o serie de intervenții atipice. Depunerea de cuie pare să formeze o barieră magică în jurul rămășițelor de pe rugul funerar. Transformarea locului rugului în loc de înmormântare și utilizarea unui înveliș de cărămidă/calcar sunt, de asemenea, unice printre practicile funerare de la Sagalassos”, au spus autorii.

De ce acest mormânt ar fi justificat un tratament mai special?

Dar de ce acest mormânt ar fi justificat un tratament mai special? Potrivit cercetătorilor, ar putea fi o formă străveche a celei mai interesante dintre ocupații: vânătoarea de vampiri.

Combinația dintre cuiele și cărămizile concepute ca să rețină morții și efectul de etanșare al varului implică puternic o teamă de morții neliniștiți. Indiferent care a fost cauza morții, fie aceasta traumatizantă, misterioasă sau rezultatul unei boli contagioase sau al unei pedepse, se pare că i-a lăsat pe morți cu intenția de a se răzbuna, iar pe cei vii cu teama că defuncții s-ar putea întoarce”, au precizat cercetătorii.

Cuiele, fie că erau reale, fie că reprezentau imitații sau erau chiar îndoite și rupte, aceste obiecte constituiau o caracteristică comună în mormintele romane antice. De obicei, folosirea lor putea fi justificată prin două motive: deși inutile din punct de vedere funcțional, fie erau îngropate alături de decedați ca să îi protejeze în viața de apoi, fie erau plasate acolo ca să împiedice morții să se întoarcă.

„Aceste interpretări nu se exclud reciproc. În ambele cazuri, cuiele sunt considerate obiecte protective împotriva răului ale subiectului, indiferent dacă ar fi vorba de cei vii, de cei morți sau de amândoi”, au subliniat autorii.

Protejarea persoanelor vii de posibilele efecte malefice ale contextului funerar

Cât despre stratul de var, aceasta ar fi putut, de asemenea, să aibă un potențial rol protector de posibilele urmări malefice ale evenimentului funerar.

„Nu există niciun indiciu că varul a fost folosit într-o manieră estetică sau pentru a păstra integritatea fizică a rămășițelor. Pare probabil ca această utilizare a varului să fi fost o intervenție suplimentară, menită să protejeze persoanele vii de posibilele efecte malefice ale acestui context funerar particular”, au scris cercetătorii.

Cercetătorii speră că unicitatea acestei înmormântări bizare și înfricoșătoare ar putea reduce, cel puțin parțial, rezistența din comunitatea arheologică față de ideea existenței unor credințe magice.

Vă mai recomandăm și: 

Povestea neștiută a Titubei, femeia responsabilă cu declanșarea procesului vrăjitoarelor din Salem

Morminte antice descoperite în China ascund rămășițele unor războinici îngropați de vii

Mormântul unui războinic „princiar”, descoperit pe lotul Ploiești-Buzău al A7

Cinci situri arheologice mai puțin cunoscute din regiunea Attica, din Grecia