Asasinarea lui Franz Ferdinand și liderii politici de la București. „Eram sigur că războiul nu va izbucni”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La 28 iunie 1914, la Sarajevo, era asasinat principele moștenitor al tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand. Asasinarea lui Franz Ferdinand a consternat întreaga lume și a condus la izbucnirea Primului Război Mondial. Dar cum au privit factorii de decizie de la București asasinarea principelui moștenitor austro-ungar?

Vara anului 1914 se anunța una calmă la Bucureşti. După vizita țarului Nicolae al II-lea de la Constanța, politicienii și factorii de decizie din România se pregăteau pentru concediile de vară, când, din senin, a căzut ca un trăsnet vestea asasinării principelui Franz Ferdinand.

„După vizita Țarului, pe când Constituanta (Parlamentul, n.n.) era încă deschisă, în iunie, m-am dus la Potlogi, în Dâmbovița, să prezidez o serbare școlară. Întorcându-mă pe la şapte seara cu automobilul, mi se spune că Brătianu (prim-ministru la acel moment, n.n.) mă căutase în mai multe rânduri. Am bănuit imediat că se întâmplase ceva excepțional, fiindcă dânsul nu prea avea obiceiul, mai ales duminicile, să ne cheme cu asemenea insistență.

Intrigat, m-am repezit deci la el şi l-am găsit foarte agitat. `Arhiducele Franz Ferdinand şi soția sa au fost asasinați la Sarajevo`, îmi spune el. Nu cred că Brătianu să fi văzut imediat în acest complot de origine sârbească pretextul, pentru Puterile Centrale, al declarării războiului mondial. Dar el era de câțiva ani preocupat ca, în cadrul alianței noastre cu Austria, Germania să asigure un alt regim românilor din Ungaria”, își aducea aminte I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în acea perioadă.

Ionel Brătianu s-a preocupat activ de soarta românilor din Transilvania încă de la începutul secolului XX. A întreprins nenumărate demersuri pentru ca românilor asupriți de monarhia austro-ungară să li se recunoască măcar drepturile minime. De altfel,  Ionel Brătianu se întâlnise de-a lungul timpul chiar cu principele Franz Ferdinand, iar acesta i-a promis liderului român că va reduce presiunea exercitată de autoritățile maghiare asupra românilor din Transilvania. De aceea, Brătianu avea o mare încredere în Franz Ferdinand şi aștepta cu nerăbdare urcarea lui pe tron. Tragedia petrecută la Sarajevo îi năruia toate aceste proiecte şi speranțe.

Se gândeau contemporanii acelor evenimente la izbucnirea unui război?

Chiar dacă asasinarea principelui moștenitor al tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, a șocat întreaga lume, aproape nimeni nu se gândea la izbucnirea unui război.

„Sunt dator să mărturisesc că eram sigur că războiul nu va izbucni. Știam că în Franţa şi în Anglia există un atotputernic curent pacifist şi că Germania, în plină prosperitate şi fericire, sau Austria, șubredă din toate părțile, nu puteau să cuteze a dezlănțui un război pentru ele cu sorți îndoielnice de izbândă. Mi se părea o aşa aberație mintală, încât credeam conducătorii acestor state incapabili de ea.

Mă temeam că este vorba de Rusia, fiindcă nu-mi făceam nicio iluzie despre cumințenia sau prevederea regimului ei, dar știindu-i politica externă atât de strâns legată de a Franței şi de a Angliei, nu o credeam în stare să se arunce în aventura unui război fără aprobarea aliaților ei, aprobare pe care în nici un caz nu o putea avea.

Raționamentul meu era impecabil şi temeinicia lui în ceea ce privea Germania, Austria şi Rusia apare azi mai lămurită decât oricând. Uitasem un singur lucru, că acțiunile omenești nu sunt conduse de logică, ci de cele mai multe ori de pasiuni. Dacă logica ar fi cârmuit lumea, războiul mondial nu ar fi putut izbucni niciodată, dar fiindcă patimile sunt însă mai puternice decât rațiunea, Germania, Austria şi Rusia s-au aruncat singure şi cu o sublimă inconștiență în prăpastia spre care nimeni nu le îmboldea”, nota I.G. Duca.

Regele Carol I a plecat pentru ultima dată din București

Chiar în acele zile, imediat după închiderea sesiunii parlamentare, Regele Carol a plecat liniștit la Sinaia pentru a-și petrece vacanța de vară. Nu avea să se mai întoarcă niciodată în București.

„Îl văd încă senin şi vesel la fereastra vagonului salutând grav, cu un singur deget încovoiat la marginea chipiului, autoritățile care veniseră să-l întovărășească și mi-a rămas întipărită imaginea lui pe când, încet, trenul regal dispărea. Erau ultimele priviri pe care bătrânul Rege le îndrepta asupra capitalei sale, căci nu s-a mai reîntors într-însa decât mort în drum spre locașul său de veci de la Curtea de Argeș”, consemna I.G. Duca.

Miniștrii se pregăteau să plece în concediu

Și membrii guvernului își făceau planuri pentru vacanța de vară și își împărțeau responsabilitățile între ei cât timp aveau să fie plecați. În primele zile după asasinatul de la Sarajevo, nimic nu anunța un viitor război, însă lucrurile aveau să se precipite rapid după ce austro-ungarii au descoperit că firele asasinării lui Franz Ferdinand duceau către o organizație pan-sârbească.

„Noi, miniștrii, de asemenea, fără a bănui ceea ce ne aștepta, ne-am pregătit de vacanțe. Am avut la Ministerul de Interne un consiliu în care ne-am împărțit concediile şi interimatele. Astfel, în lipsa lui Porumbaru, trebuia să iau eu interimatul Externelor. Pe când ne ocupam cu asemenea formalități, unii din noi își făceau bagajele, cerul a început deodată să se întunece. (…) De altminteri, norii se adunau tot mai amenințători.

Austriecii descoperiseră că asasinarea Arhiducelui fusese pusă la cale la Belgrad, că pornea de la o societate iredentistă pan-sârbească. Viena cerea deci satisfacție, iar amenințările ei luau o formă netăgăduit gravă. Berlinul susținea atitudinea Ballplatz-ului, iar la Petersburg se ridicau glasuri în favoarea Serbiei. Vădit, situația internațională se încurca”, își amintea I.G. Duca.

Zilele până la izbucnirea Primul Război Mondial începeau să fie numărate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Franz Ferdinand și asasinarea care a declanșat Primul Război Mondial

Marcus Iulius Brutus, o persoană arogantă și nemiloasă. De ce s-a alăturat complotului pentru asasinarea lui Iulius Cezar

CIA a desecretizat peste 12.000 de documente despre asasinarea lui John F. Kennedy

Ecaterina cea Mare a Rusiei, amantă darnică, suveran ambițios