Artefacte uriașe din era glaciară, găsite într-un sit din Marea Britanie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la Institutul de Arheologie UCL au descoperit artefacte uriașe din era glaciară, făcute din piatră, în Marea Britanie.

Săpăturile, care au avut loc în Kent și au fost comandate înainte de dezvoltarea Școlii Academiei Maritime din Frindsbury, au scos la iveală artefacte uriașe din era glaciară aflate în sedimente adânci, conservate pe un deal de deasupra Văii Medway.

Cercetătorii de la UCL Archeology South-East au descoperit 800 de artefacte din piatră despre care se crede că au peste 300.000 de ani, îngropate în sedimentele dintr-o dolină și un canal străvechi de râu; descoperirile au fost prezentate în jurnalul Internet Archaeology.

Ce artefacte uriașe din era glaciară au găsit arheologii?

Printre artefactele dezgropate se aflau două cuțite de cremene extrem de mari, descrise drept „topoare uriașe”. Topoarele de mână sunt artefacte din piatră care au fost ciobite, sau „cioplite”, pe ambele părți pentru a produce o formă simetrică cu o muchie lungă.

Cercetătorii cred că acest tip de unealtă era de obicei ținut în mână și putea fi folosit pentru măcelărirea animalelor și tăierea cărnii. Cele mai mari două topoare de mână găsite în situl de la Maritime au o formă distinctă, cu un vârf ascuțit lung și fin lucrat și o bază mult mai groasă.

„Descriem aceste instrumente drept ‘gigantice’ atunci când au peste 22 de centimetri lungime și avem două în acest interval de dimensiuni. Cea mai mare unealtă, una de 29,5 cm lungime, este una dintre cele mai lungi găsite vreodată în Marea Britanie. ‘Toporele gigant’ ca acestea se găsesc de obicei în regiunile Tamisa și Medway și datează de acum peste 300.000 de ani”, explică Letty Ingrey.

„Aceste topoare de mână sunt atât de mari încât este greu de imaginat cum ar fi putut fi ținute și utilizate cu ușurință. Poate că au îndeplinit o funcție mai puțin practică sau mai simbolică decât alte instrumente, o demonstrație clară de forță și îndemânare. Acum nu știm sigur de ce au fost făcute unelte atât de mari sau ce specii de oameni timpurii le-au fabricat, dar acest sit ne oferă o șansă de a răspunde la aceste întrebări interesante”, continuă cercetătoarea.

Din ce perioadă datează situl?

Se crede că situl datează dintr-o perioadă din preistoria timpurie a Marii Britanii când oamenii de Neanderthal și culturile lor începeau să apară și poate chiar să fi împărtășit peisajul cu alte specii umane timpurii.

Valea Medway în acel moment ar fi fost un peisaj sălbatic de dealuri împădurite și văi ale râurilor, locuite de cerbi roșii și cai, precum și de mamifere mai puțin familiare, cum ar fi leul și elefantul cu fildeșii drepți, acum dispărute, scrie Phys.org.

Deși descoperiri arheologice din această epocă, incluzând o altă secure de mână „gigantică”, au mai fost găsite în Valea Medway, aceasta este prima dată când au fost găsite ca parte a unei săpături la scară largă, oferind posibilitatea de a culege mai multe informații despre viețile creatorilor lor.

„Săpăturile de la Academia Maritimă ne-au oferit o oportunitate incredibil de valoroasă de a studia modul în care s-a dezvoltat un întreg peisaj al epocii glaciare în urmă cu peste un sfert de milion de ani”, spune Matt Pope.

„Un program de analiză științifică, care implică specialiști de la UCL și de alte instituții din Marea Britanie, ne va ajuta acum să înțelegem de ce situl era important pentru oamenii antici și modul în care artefactele din piatră, inclusiv ‘topoarele uriașe’, i-au ajutat pe aceștia să se adapteze la provocările din era glaciară”, a continuat el.

Echipa de cercetare lucrează acum la identificarea și studierea artefactelor recuperate pentru a înțelege mai bine cine le-a creat și pentru ce au fost folosite.

În același sit se află și un cimitir roman

Arheologul Giles Dawkes conduce lucrările la o a doua descoperire semnificativă din sit: un cimitir roman, datând cu cel puțin un sfert de milion de ani mai târziu decât activitatea din era glaciară. Oamenii îngropați aici între secolele I și IV d.Hr. ar fi putut fi locuitorii unei potențiale vile din apropiere, care ar fi fost la aproximativ 850 de metri spre sud.

Echipa a găsit rămășițele a 25 de persoane, dintre care 13 au fost incinerate. Nouă dintre persoanele îngropate au fost găsite cu bunuri sau obiecte personale, inclusiv brățări, iar patru au fost îngropate în sicrie de lemn. Colecțiile de ceramică și de oase de animale găsite în apropiere sunt legate probabil de ritualurile de sărbătoare din momentul înmormântării.

Deși clădirile și structurile romane au fost excavate la scară largă, cimitirele au fost din punct de vedere istoric mai puțin căutate de arheologi, iar descoperirea acestui sit oferă perspective noi despre obiceiurile și tradițiile de înmormântare atât ale romanilor care au trăit în vilă, cât și ale celor din orașul Rochester din apropiere.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință descoperă „lumea pierdută” a primilor strămoși ai omenirii

Un oraș mayaș pierdut a fost redescoperit în jungla mexicană

Citat al poetului antic Virgiliu, găsit pe un vas roman din Spania

O nouă descoperire uimitoare la Sarmizegetusa Regia: Ce au găsit arheologii UBB?