O poveste complicată. Cine a intermediat vizita lui Carol al II-lea la Hitler?

În toamna anului 1938, regele Carol al II-lea a întreprins un turneu diplomatic în Anglia, Franța, Belgia și, surpriză, în Germania, unde s-a întâlnit cu Hitler. Rămâne în continuare nelămurit pe deplin cine a aranjat întâlnirea dintre regele României și dictatorul nazist.

Toamna anului 1938 a fost una extrem de agitată pe scena politică internațională. După acordul de la München (29 septembrie 1938), care a dat startul dezmembrării Cehoslovaciei, siguranța României era amenințată de expansiunea politicii naziste în Europa Centrală și de Est.

• Galen din Pergamon: medicul gladiatorilor care a pus bazele neurologiei moderne
• ADN-ul antic dezvăluie că ultimii vânători-culegători ai Europei au supraviețuit mai mult timp decât se credea

Dezmembrarea Cehoslovaciei însemna și destrămarea sistemului de alianțe al României.

Cum politica de conciliere în fața Germaniei naziste a guvernelor de la Londra și de la Paris era în plin apogeu, Carol al II-lea a dorit să ia pulsul din capitale pe care România le considera țări prietene și aliate: Londra, Bruxelles și Paris. Astfel, Carol al II-lea s-a întâlnit, în perioada 15-20 noiembrie 1938, cu factorii de decizie din Marea Britanie, Belgia și Franța. La terminarea acestui turneu diplomatic, regele României a făcut o oprire și în Germania. Informațiile sunt destul de confuze despre cine a intermediat întâlnirea dintre Carol al II-lea și Hitler.

Varianta lui Argetoianu

În noiembrie 1938, Constantin Argetoianu, consilier al regelui Carol al II-lea la acea vreme, era la Berlin, unde s-a întâlnit cu Hermann Göring și cu Helmuth Wohlthat, „braţul drept al lui Göring în compartimentul economic”.

Conform lui Argetoianu, Wohlthat i-a spus detalii despre o posibilă întâlnire între regele Carol al II-lea și Hitler:

„M-a primit cu bucurie şi cu prietenie, încântat de întâlnirea pusă la cale – între Rege şi Göring şi, eventual, Hitler – şi tremurând la ideea că ceva ar putea să o tulbure. Despre cine şi despre cum a fost înjghebată întâlnirea, n-am întrebat; m-am făcut că știu, ca să nu mă fac de râs, după corespondenţa schimbată cu trei săptămâni înainte.

Wohlthat mi-a mai spus, sub pecetea confidenței, că Führerul telefonase în chiar acea dimineață că ține ziua de 24 noiembrie la dispoziția Regelui Carol, pe care-l poftea la Berchtesgaden… Am avut senzația pe care o dă un duș rece şi am întrebat numaidecât `Aveți răspunsul Regelui?`. `Nu încă, mi-a răspuns Wohlthat, nu-l avem decât pentru Sigmaringen, dar sperăm să-l primim în cursul zilei, prin Prinţul de Hohenzollern, care e în legătură telefonică cu Regele`”.

Rolul Prințului de Hohenzollern

Tot din însemnările lui Argetoianu aflăm și alte detalii despre cel care a intermediat vizita lui Carol la Hitler:

„Mi-am dat astfel seama că cel care pusese piciorul în străchini fusese Prințul (Friedrich von Hohenzollern, n.r). Dintr-o conversație mai lungă avută seara cu Djuvara (Radu Djuvara, ministru plenipotențiar la Berlin n.r.), a reieșit, de altminteri clar, că `combinaţia` Prințului de Hohenzollern (din inițiativa sa sau a Regelui?) a fost aproape concomitentă cu propunerea Wohlthat transmisă prin mine, căci ministrul nostru la Berlin (mai bine informat decât Cesianu, și era natural să fie așa) a știut de oprirea Regelui la Sigmaringen încă de la trecerea acestuia spre Londra.

Regele a rugat, într-adevăr, pe Djuvara, care-i ieșise înainte la Viena, să nu mai vină întru întâmpinarea sa la înapoiere, nici la Sigmaringen, deoarece oprirea sa în Germania trebuia să păstreze un caracter familial. Djuvara n-a mai avut nicio legătură cu Regele sau cu anturajul său și toate amănuntele opririi în Germania au fost reglate telefonic şi direct de către Prinţul de Hohenzollern”.

Varianta lui Alexandru Vaida Voevod

În memoriile sale, Argetoianu nu notează că ar fi avut vreun rol în intermedierea acestei întâlniri, dar… Alexandru Vaida Voevod a consemnat exact contrariul:

„Aflasem ulterior că întâlnirea cu Hitler, Göring și Ribbentrop o aranjase C. Argetoianu, întâmpinând multe dificultăți protocolare din partea Regelui. Îndată ce se fixase itinerarul lui Carol II, Argetoianu plecase în Germania.

Când a aflat Regele că invitația fusese făcută pentru Salzburg (ori Berchtesgaden), s-a trezit într-însul orgoliul de Hohenzollern. Ar fi găsit firesc ca să-l invite la Berlin, capitala Germaniei. Din considerații protocolare, caracterul invitării la sediul lui Hitler i se părea oarecum prea familiar. Totuși, până la sfârșit cedă stăruințelor lui Argetoianu”.

Argetoianu, Urdăreanu și Carol al II-lea

Pe de altă parte, Argetoianu a notat în memoriile sale mărturisirea lui Ernest Urdăreanu (mareșal la Palatului Regal, n.r.) care i-ar fi spus că „vizitele Regelui în Germania au fost aranjate de prințul de Hohenzollern, care a depășit mandatul pe care Regele i-l dăduseră la propria lui cerere.

Brătianu n-a fost în nimic amestecat în această chestiune. Am observat: `N-ar fi fost mai bine dacă inițiativa apropierii rămânea de partea Germaniei și dacă, în loc să se ploconească Regele la Hitler, ar fi venit Göring în România să se ploconească la Rege – cum ne înțelesesem la plecarea mea din București?` `Desigur mi-a răspuns Urdăreanu – ar fi fost de o mie de ori mai bine! Dar odată ce vorbise Hohenzollern cu Göring, se se mai putea face?`”.

Ulterior, aflat în exil, Carol al II-lea a afirmat că prinții de Hohenzollern şi de Hessen au fost cei care i-au aranjat vizita la Hitler.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Incidentul Tilea”, Germania și Carol al II-lea

Abdicarea lui Carol al II-lea, cel mai controversat rege al României

Carol al II-lea și-a pus frații să îi facă un jurământ, la catafalcul Reginei Maria

Carol al II-lea și amenințarea sovietică